Poveste educativă: Valoarea banului

Unii copii nu realizează cât de greu se câștigă un ban, așa că îi cheltuie fără să mai țină cont de faptul că mama și tata au trudit din greu pentru a le oferi ceea ce au acum. Citiți-le povestea de mai jos copiilor voștri pentru a le explica care este valoarea banilor.

Se povesteşte că un fierar sărman avea un fiu extrem de cheltuitor. Fără a lua seama la toată munca pe care o depune părintele său pentru a oferi familiei un trai decent, feciorul îşi petrecea vremea lenevind şi căutând fel de fel de distracţii care să-l scoată din starea lui de plictiseală.

Într-o seară, după cum îi era obiceiul, intră în fierărie pentru a-i cere tatălui bani pentru a doua zi. Tatăl, roşu la faţă după o zi întreagă de stat lângă foc, îi zise fiului:

–         Băiatul meu, pentru aceşti bani pe care mi-i ceri şi pe care mâine îi vei cheltui cu prietenii tăi în 2 ore, eu am muncit toată săptămâna.

Şi apoi îi arătă mâinile sale zgâriate şi aspre. Fruntea tatălui era plină de sudoare. Dar fiul îl privea nepăsător.

–         Îmi dai sau nu îmi dai? se răsti uşor băiatul.

–         Nu. Nu îţi dau fiindcă nu cunoşti valoarea banului, oftă încet fierarul.

–         De unde ştii tu că nu o cunosc? replică fiul.

Tatăl, supărat, luă un ban din şorţ şi îl azvârli în foc. Era banul pentru care trudise toată ziua, încă din zori. Băiatul nu a înţeles gestul tatălui. Şi-a spus că are un părinte cam ciudat şi că nu avusese noroc în seara asta, dar mâine seară sigur îi va da banii pe care îi va cere. Şi îşi văzu de ale sale fără a mai da importanţă acestui episod.

Anii au trecut cum nici nu se aştepta. Inevitabil, a trebuit să plece de la casa părintească şi să îşi găsească ceva de lucru. I-a venit greu fiindcă nu prea ştia să facă multe şi nu era obişnuit cu munca. Aflând că bătrânul său tată este bolnav, băiatul a venit acasă să vadă dacă îl poate ajuta.

Deşi nu mai putea munci, bătrânul încă mai stătea ziua în fierărie. Acolo fusese toată viaţa lui. Băiatul l-a zărit că este acolo. A intrat, l-a îmbrăţişat cu dor şi l-a întrebat cum se simte. Apoi, a scos din buzunar un ban de argint şi i l-a dat tatălui:

–         Uite, tată, ştiu că nu e mult, dar să ai să plăteşti doctorul sau să-ţi cumperi vreun medicament.

–         E ban câştigat de tine? l-a întrebat tatăl neîncrezător.

–         Da, a răspuns fiul bucuros. Sunt ajutorul unui măcelar.

Fără să stea vreo clipă pe gânduri, fierarul a aruncat cu ciudă banul în foc. Fiul, disperat, a început să strige:

–         Tată, eşti nebun? Ce e cu tine? Ce faci?

Văzând că bătrânul nu are nicio reacţie, a băgat mâna în foc şi strângând din dinţi de durere, a scos banul.

Apoi, plângând, s-a întors către părintele său:

–         Dacă ai fi ştiu tu cât am muncit pentru banul ăsta, nu mi-l mai aruncai în foc. De ce ai făcut asta?

Tatăl s-a apropiat de copilul lui şi i-a privit palmele. Erau muncite şi pline de tăieturi. Acum, avea şi ditamai arsura pe mâna dreaptă.

–         Când am aruncat banul muncit de mine, nici nu ţi-a păsat, a zis domol fierarul. Dar când l-am aruncat pe cel pentru care tu însuţi te-ai ostenit, ai fost în stare să îl scoţi şi din mijlocul focului cu preţul unei arsuri greu de vindecat.

Fiul s-a ruşinat. Ce lecţie îi dădea tatăl! Dar acesta nu mai era supărat. Din contră, l-a îmbrăţişat şi i-a zis:

– Sunt mândru de tine. În sfârşit, cunoşti valoarea banului.

     Într-adevăr, reflectând, ne dăm seama că valoarea banilor, a lucrurilor materiale sau a unei poziţii sociale o aflăm abia atunci când o putem măsura prin prisma eforturilor proprii pe care le-am depus pentru a obţine ce ne-am dorit.

Sursa: coltulmeucupovesti.wordpress.com

Foto: edu-news.ro