Puterea atingerii: contactul piele pe piele, asociat cu dezvoltarea cerebrală la prematuri
Bebelușii născuți prematur, înainte de 32 de săptămâni, care au beneficiat de mai mult contact piele pe piele în timpul spitalizării, au prezentat o dezvoltare cerebrală mai puternică în zonele legate de emoții și reglarea stresului, comparativ cu cei care au primit mai puțină îngrijire de acest tip. Rezultatele provin dintr-un studiu publicat în revista Neurology. Autorii subliniază că studiul arată o asociere, nu o relație cauzală directă.
Beneficiile contactului piele pe piele
„Contactul piele pe piele la prematuri a demonstrat numeroase beneficii, fiind asociat cu o legătură mai bună între părinte și copil, somn de calitate, funcționarea inimii și plămânilor, creștere armonioasă, precum și reducerea durerii și a stresului”, a declarat autoarea studiului, Katherine E. Travis, Ph.D., de la Burke Neurological Institute, White Plains, New York.
„Constatările noastre la copiii născuți foarte prematur sugerează că îngrijirea de tip piele pe piele poate juca un rol și în modelarea dezvoltării cerebrale timpurii, subliniind importanța experiențelor de îngrijire din primele săptămâni de viață ale unui prematur.”
Detalii despre studiu
Studiul a inclus 88 de prematuri, cu o vârstă gestațională medie de 29 de săptămâni și o greutate medie de 1,2 kg. Durata medie a spitalizării a fost de două luni. Obiectivul a fost să se determine dacă îngrijirea de tip „cangur” este asociată cu dezvoltarea cerebrală în zonele care reglează emoțiile și stresul.
Cercetătorii au monitorizat contactul piele pe piele cu membrii familiei pe toată durata spitalizării, notând durata fiecărei sesiuni și totalul zilnic. Familiile vizitau, în medie, o dată pe zi. Sesiunile de contact durau aproximativ 70 de minute, 73% fiind realizate de mame. Media zilnică pe întreaga perioadă de spitalizare a fost de 24 de minute.
Scanări cerebrale și rezultate
Fiecare copil a primit o scanare cerebrală înainte de externare, în jurul vârstei echivalente cu termenul complet (40 de săptămâni). Scanările au măsurat modul în care apa se deplasează prin țesutul cerebral, indicator al dezvoltării substanței albe – rețeaua de comunicare a creierului.
Rezultatele au arătat că sesunile mai lungi de contact piele pe piele au fost asociate cu o difuzivitate medie mai mare în două regiuni cheie: cingulum (implicat în atenție și reglarea emoțiilor) și radiațiile talamice anterioare (care conectează zone implicate în procesarea emoțiilor și memorie). Totodată, s-a observat o fracționalitate anisotropă mai scăzută în radiațiile talamice anterioare, ceea ce reflectă modul în care apa este influențată de țesuturile celulare aflate în dezvoltare.
La nivel zilnic, un timp mai mare de contact piele pe piele a fost asociat cu aceleași tipare: difuzivitate medie mai mare și fracționalitate anisotropă mai scăzută în radiațiile talamice anterioare. Aceste asocieri au rămas semnificative chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta gestațională la naștere, vârsta la momentul scanării, statutul socio-economic și frecvența vizitelor familiei.
Concluzii și limite
„Rezultatele noastre se adaugă dovezilor tot mai numeroase că dezvoltarea substanței albe este sensibilă la experiențele prematurilor în spital. Contactul piele pe piele nu doar întărește legătura cu familia, ci ar putea stimula și noi conexiuni în creier, îmbunătățind sănătatea cerebrală a bebelușului”, a spus Travis.
O limitare a studiului este că a fost realizat într-un singur spital și pe baza analizării dosarelor medicale existente. Autorii subliniază că viitoarele cercetări ar trebui să exploreze modul în care experiențele timpurii de îngrijire, precum contactul piele pe piele, pot modela dezvoltarea cerebrală și influența comportamentul ulterior al prematurilor.
