Specificul vârstei. Primul an din viaţa unui copil este o perioadă-cheie, de care depinde în mare măsură dezvoltarea lui ulterioară, iar hrana este actorul principal. Cea mai adecvată hrană pentru un nou-născut este laptele matern, datorită calităţilor sale imunizante, antiinfecţioase, antialergice etc. Dacă copilul nu se satură, amestecurile adaptate vin în ajutorul părinţilor.
Greşeli în alimentaţie. Mulţi părinţi fac primele greşeli prin faptul că introduc în alimentaţia unui copil de doar câteva luni alimente nerecomandate, cum ar fi terciurile din orez, griş, piureurile din cartofi, broccoli, chefirul, brânza, biscuiţii, ceaiurile îndulcite, mierea etc. Toate acestea sunt recomandate, dar un pic mai târziu. Diversificarea poate începe în jurul vârstei de şase luni, şi nu mai devreme. Tot la jumătate de an, în meniul copilului poate fi introdusă carnea de pasăre, iar la şapte luni – peştele şi sucurile, etc., spune profesorul Ion Mihu.
Bolile apărute în urma alimentaţiei incorecte. Ce se întâmplă dacă copilul este alimentat incorect în primul an de viaţă, mai bine zis are parte de o diversificare înainte de termen? Apare diareea frecventă, durerile colicative în burtă, voma falimentul creşterii şi dezvoltării. Toate acestea nu sunt decât nişte simptome ale unor boli grave, cum ar fi: malabsorbţia intestinală, anemia ferodeficitară, sindromul vomei ciclice, falimentul creşterii şi dezvoltării, bolile atopice etc. “În jurul vârstei de 10 luni, poate apărea chiar şi anorexia, ca rezultat al unei alimentaţii incorecte. Apariţia anorexiei la această vârstă este favorizată de înţărcare şi introducerea alimentaţiei artificiale cu preparate de lapte industriale şi se caracterizează prin lipsa poftei de mâncare. La aceasta se mai adaugă apariţia dinţilor, bolile infecţioase, naşterea unui frate sau a unei surori, reluarea activităţii de muncă de către unul dintre părinţi etc.”, explică medicul.
Sfaturi din partea medicului. E bine ca diversificarea să înceapă la vârsta de şase luni, cu alimente fără gluten şi cât mai naturale, fără abuz de zahăr sau sare. Alimentele trebuie introduse unul câte unul. La 3-4 zile de la introducerea unui aliment se poate adăuga încă unul, pentru ca părintele să îşi poată da seama la timp dacă bebeluşul are o alergie alimentară şi care este mâncarea care o declanşează. Cele mai susceptibile de a provoca alergii sunt nucile, alunele, soia, fructele de mare, ouăle. Chiar dacă acceptă bucuros diversificarea, copilul trebuie să primească lapte matern sau formulă măcar până la un an. Ambele tipuri de lapte îi oferă fier, vitamine şi proteine într-o formă uşor digerabilă. În primul an de viaţă alimentele solide nu pot înlocui cu succes nutrimentele din lapte.
1 - 3 ani
Specificul vârstei. După atingerea vârstei de 1 an, copilul face un salt calitativ de dezvoltare. La aceasta vârstă, se fixează obiceiurile alimentare pentru toată viaţa, fapt de mare importanţă pentru starea sa de sănătate de mai târziu. „Apetitul copiilor scade simţitor. Aceştia devin mofturoşi, ezită să încerce noi alimente, refuză cu încăpăţânare unele alimente cunoscute şi nu par să mănânce suficient. Obiceiurile alimentare ale copiilor pot fi imprevizibile de la o zi la alta. Ei pot mânca tot ce li se oferă la micul dejun, şi mai nimic în restul zilei. Sau pot cere felul de mâncare preferat timp de 3 zile la rând, apoi să îl refuze categoric”, adaugă I. Mihu.
Greşeli în alimentaţie. Începând cu vârsta de un an, mulţi părinţi fac marea greşeală de a-şi hrăni în exces copiii cu ciocolată, acadele, produse de patiserie etc. Acestea nu sunt altceva decât un surplus de calorii fără valoare energetică. În locul lor, copiii ar trebui să mănânce fructe şi legume. La sate, un motiv în plus de îngrijorare este apa din fântâni, care nu corespunde normelor de igienă sanitară.
Bolile apărute în urma alimentaţiei incorecte. Din cauza excesului de glucide, este afectat pancreasul, apar dureri colicative, vome repetate etc. La fel, există riscul unei invazii de paraziţi intestinali, cum ar fi: giardia, ascaridoza, toxocaroza ş.a.
Sfatul medicului. La vârsta de 1 an, copilul poate, în general, să consume majoritatea alimentelor care sunt servite în familie, dar cu câteva precauţii. Mâncarea trebuie să aibă o temperatură adecvată, pentru a nu provoca arsuri copilului. Alimentele condimentate excesiv, sărate, îndulcite sau cu sosuri picante trebuie să fie evitate. Acestea pot acoperi gustul natural al alimentelor şi, pe termen lung, pot deveni dăunătoare sănătăţii. Copii de la sate să consume numai apă fiartă.
3 - 7 ani
Specificul vârstei. Creşterea este mai lentă decât până la trei ani, dar la această vârstă copilul aleargă mult, este mereu în mişcare, desfăşurând o activitate musculară sporită. Este şi vârsta când mulţi dintre copii merg la grădiniţă, unde, după lege, ar trebui să aibă un regim alimentar echilibrat. Hrana copilului trebuie să asigure raţia de întreţinere a ţesuturilor, raţia de creştere, cheltuielile de energie suplimentare, precum şi mărirea puterii de apărare a organismului împotriva bolilor infecţioase. La această vârstă, copilul s-a obişnuit deja cu gustul majorităţii felurilor de mâncare pe care le primeşte şi începe să aibă preferinţe.
Greşeli în alimentaţie. Odată ce merg la grădiniţă, unde au parte de un meniu diversificat şi la ore exacte, s-ar părea că cei mici nu ar mai trebui să aibă probleme de sănătate apărute în urma alimentaţiei incorecte. Din păcate, nu este aşa. Fast-food-urile au devenit parte din meniul zilnic al copiilor noştri, din motiv că sunt gustoase, atrăgătoare şi ieftine. După vârsta de 3 ani, copiii rămân la fel de atraşi de bomboane şi produse de patiserie, care dăunează şi mai mult sănătăţii.
Bolile apărute în urma alimentaţiei incorecte. Fluxul de glucide, la care se adaugă şi fluxul emoţional pe care îl primeşte copilul la grădiniţă, duc la scăderea poftei de mâncare. Acest fapt nu întârzie să se răsfrângă asupra sănătăţii copilului. Apare obezitatea, constipaţia. În acelaşi timp, se acutizează procesele cronice ale gastritelor, duodenitelor, pancreatitelor etc.
Sfatul medicului. Meniul copiilor la această vârstă trebuie să fie cât mai variat şi mai abundent. Regimul alimentar al preşcolarului trebuie să asigure necesarul zilnic de calorii, sub formă de carne, peşte, precum şi fructe şi legume de sezon, în cantitate şi de calitate potrivite, să fie prelucrate într-un mod care ţine seama de particularităţile aparatului digestiv şi de apetitul şi gustul copilului.
De la 7 ani
Specificul vârstei. Perioada şcolară este lungă şi cere mult efort fizic şi intelectual. În primii ani, şcolarul mic creşte mai intens în înălţime. El face un mare efort de acomodare la programul şcolar. Alimentaţia şcolarului trebuie să îndeplinească, în general, aceleaşi condiţii ca şi la vârsta preşcolară şi să-i asigure toate nevoile nutritive, adică un aport optim de lipide, glucide, minerale, proteine etc. La această vârstă, când copilul este foarte activ, creşte mult şi este expus într-o mare măsură bolilor infecţioase, hrana trebuie să fie adaptată nevoilor sale fiziologice.
Greşeli în alimentaţie. Haosul alimentar este principala problemă a şcolarului. Copilul nu mai mănâncă la ore exacte, nu are parte de un meniu diversificat, consumă produse de patiserie sau semifabricate, cumpărate la colţ de stradă în timpul repaosului.
Bolile apărute în urma alimentaţiei incorecte. În această perioadă a vieţii, alimentaţia incorectă acutizează bolile deja existente, cum ar fi: pancreatita, gastrita, duodenita etc. Apare ulcerul gastric duodenal, refluxurile gastoesofagiene, colicistitele şi pancreatitele etc. Dacă înainte, aceste maladii erau întâlnite la persoane mai vârstnice, acum ele pot fi întâlnite la copii de 7 ani, spune medicul.
Sfatul medicului. Pentru copiii şcolari se recomandă 3 mese principale şi 2 gustări pe zi. Să se evite şi în continuare condimentele şi prăjelile. În schimb, sunt indicate pătrunjelul, leuşteanul, cimbrul, sucul de roşii, ţelina, usturoiul şi ceapa. Se recomandă să li se acorde independenţă în timpul meselor, părinţii veghind doar ca aceştia să nu sară peste micul dejun şi să nu înlocuiască mesele principale cu gustări din cauza programului şcolar. Principalele elemente de interes în privinţa alimentaţiei şcolarului sunt menţinerea varietăţii alimentelor, păstrarea unei greutăţi corporale sănătoase, echilibrând aportul şi consumul energetic, eliminarea pe cât e posibil a grăsimilor şi a colesterolului din dietă şi asigurarea consumului de fructe, legume şi cereale integrale. Respectarea acestor indicaţii asigură o viaţă adultă sănătoasă.
