Autismul la copii: semne, simptome și cum poate fi sprijinit procesul de socializare

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, autismul este diagnosticat la 1 din 100 de copii. Însă, cu sprijin și terapie adecvată, acești copii pot duce o viață normală și integrată în societate.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA indică o incidență și mai mare: 1 din 36 de copii are o tulburare din spectrul autist (TSA), comparativ cu 1 din 44, în urmă cu doi ani. Raportul între băieți și fete este de aproximativ 4 la 1.

Ce este TSA și de ce apare?

TSA este o tulburare neurologică de dezvoltare, caracterizată prin dificultăți în comunicare, adaptare și comportamente repetitive. Severitatea simptomelor variază în funcție de tipul autismului.

Până în anii 80, autismul era considerat o formă de schizofrenie, însă astăzi se știe că sunt două afecțiuni complet diferite. Cauza exactă nu este cunoscută, dar se suspectează influențe genetice, mutații, disfuncții cerebrale și factori de mediu.

Teoria conform căreia vaccinurile ar cauza autism a fost infirmată, iar studiile care au susținut această ipoteză au fost retrase ca fiind frauduloase.

Cum se recunoaște autismul la copii

Semnele pot apărea încă din primul an de viață:

• întârziere în a merge sau a sta în picioare;
• lipsa interesului față de jucării;
• evitarea contactului fizic sau vizual cu părinții;
• nu răspunde la nume;
• nu reacționează la vorbirea adresată direct.

Între 2–3 ani, simptomele devin mai evidente:

• absența limbajului sau întârzierea vorbirii;
• lipsa gestului de a arăta cu degetul;
• ecolalie (repetarea cuvintelor sau frazelor auzite);
• comportamente repetitive, cum ar fi balansatul sau învârtitul în cerc.

Părinții pot folosi chestionarul M-CHAT-R pentru a observa comportamentele între 16–30 luni. De exemplu:

• reacții neobișnuite la sunete sau mirosuri;
• evitarea contactului vizual;
• fluturarea mâinilor sau rotirea corpului în mod repetitiv.

Ce înseamnă comportamentul repetitiv în viața de zi cu zi

Copiii cu TSA pot deveni fixați pe o anumită rutină, un desen animat preferat sau un traseu specific. De aceea, este importantă observarea atentă a acestor comportamente și discutarea lor cu un neurolog sau psihiatru pediatric.

Ce este terapia comportamentală și cum ajută

Intervenția timpurie este cheia succesului. Cea mai eficientă metodă este terapia psihologică și logopedică, alături de psihologi și terapeuți specializați. Scopul: adaptarea copilului la mediu și stimularea comunicării.

ABA (Applied Behavior Analysis) este una dintre cele mai populare metode. Aceasta presupune recompensarea comportamentelor pozitive, iar copilul învață treptat să le repete fără ajutor extern.

Cel mai bun moment pentru a începe ABA este între 3–4 ani, prin exerciții zilnice, acasă și la școală.

Socializarea copilului cu TSA: experiența unei mame

Marina Rojeștvina, mamă a unui copil cu TSA, povestește:

„Copiii cu TSA sunt foarte diferiți. Unii pot merge la școală, alții au dificultăți majore de adaptare. Socializarea trebuie să fie treptată și personalizată.

Fiul meu se temea de locurile de joacă la 2–3 ani. Am început să mergem când era mai puțină lume, pentru a se obișnui. Apoi, a început să interacționeze ușor cu alți copii.

O problemă comună este dificultatea de a înțelege umorul, metaforele sau gesturile sociale. Acest lucru îi poate izola de colegi. ABA ne-a ajutat mult în acest sens.”

Socializarea la școală: cum funcționează clasele resursă în România și R. Moldova

În România, clasele resursă și integrarea elevilor cu tulburări din spectrul autist (TSA) în școlile de masă fac parte dintr-un sistem educațional incluziv aflat în dezvoltare. Legea educației prevede dreptul copiilor cu CES (cerințe educaționale speciale) de a învăța alături de ceilalți copii, cu sprijin adecvat. În acest context, elevii cu TSA pot beneficia de:

• profesori de sprijin/itineranți (care colaborează cu profesorii de la clasă);
• consilieri școlari sau logopezi în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE);
• adaptări curriculare, metode diferențiate și program individualizat de intervenție;
• posibilitatea de a învăța în clase de incluziune sau în unități de învățământ special, în funcție de gradul de afectare.

Deși legislația sprijină integrarea, în practică există încă provocări: numărul insuficient de specialiști, lipsa pregătirii cadrelor didactice și, uneori, reticența mediului școlar. Cu toate acestea, ONG-urile dedicate autismului și inițiativele comunitare contribuie activ la formarea cadrelor și consilierea părinților.

În Republica Moldova, integrarea copiilor cu autism în sistemul educațional general a făcut pași semnificativi în ultimul deceniu, mai ales datorită reformelor în educația incluzivă și eforturilor ONG-urilor precum SOS Autism și AO Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin. Începând cu 2010, Moldova a implementat cadrul legal pentru incluziune educațională, conform Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

Elevii cu TSA pot beneficia de:

• servicii de sprijin în școli (psihologi, psihopedagogi, logopezi);
• planuri educaționale individualizate (PEI);
• adaptări curriculare și materiale vizuale;
• integrare în clase obișnuite sau, în cazuri mai severe, în instituții specializate.

Totuși, la fel ca în România, lipsa specialiștilor și a instruirii personalului rămâne o provocare. Programele pilot, centrele de resurse și colaborarea cu părinții sunt esențiale pentru succesul incluziunii reale.

În ambele țări, implicarea activă a părinților, colaborarea strânsă cu școala și continuitatea intervenției comportamentale (cum este ABA) contribuie semnificativ la adaptarea copilului în mediul educațional și social.

Autismul nu este o sentință. Cu sprijinul părinților și intervenții comportamentale, socializarea și dezvoltarea copilului cu TSA sunt posibile. Implicarea activă a familiei este esențială pentru progresul real.