De ce nu e bine să încărcați programul copiilor cu prea multe activități?

„Când voi avea o fetiță, o voi înscrie neapărat la cursuri de engleză, dansuri, bazin, muzică, pictură”. Așa îmi spunea prietena mea de fiecare dată când vedea o fetiță însoțită de mămica sa. Uneori, ea adăuga în listă limba franceză și tenisul. O întrebam dacă nu cumva e prea mult pentru un copil, iar răspunsul ei era: „Nicidecum! Vreau să-i ofer copilului meu tot ce-i mai bun în ale educației. Când va crește, îmi va spune mulțumesc”.

Este istoria povestită de Tatiana Nikitina (Rusia), psiholog, mamă a 2 copii. Vedeți cu ce recomandări vine pentru părinții care doresc să umple programul micuților cucât mai multe activități.

De multe ori, dorința de a oferi copiilor tot ce-i mai bun în educație este, de fapt, este o ambiție de a demonstra altor părinți că sunt niște super-mame/super-tați, care educă super-copii.

Când am devenit mămică, am început să întâlnesc tot mai multe super-mame, care-și doreau să educe super-copii. Acestea își duceau micuții la diferite activități încă pe când copiii aveau 3 ani, iar uneori – și de la 1 an și jumătate. „Setul” de activități ale acestora conținea câte 4-5 „ingrediente”. Nimic nu le împiedica să-i ducă pe cei mici la cursuri! Când le întrebam de ce își încarcă picii, acestea mă priveau ca de pe piedestal. Dar ce reacție au avut când le-am spus că fiul meu de 5 ani încă nu studiază engleza!

Priveam cu groază fețele chinuite ale micuților impuși să învețe cuvinte noi neînțelegând despre ce e vorba. În schimb, mamele radiau de fericire! Ele își îndeplinesc datoria de mamă, nu? Dacă îmi ciuleam urechile, puteam auzi și zornăitul medaliilor de pe pieptul acestor super-mame.

În prezent, fiul meu are 18 ani. Cunoaște la perfecție germana, franceza și engleza. Din clasa a 2-a a început să învețe germana, dintr-a 6-a – franceza, iar engleza a învățat-o de sine stătător. A recunoscut că, după ce a început să învețe primele 2 limbi străine, studierea celei de-a treia nu a fost deloc dificilă.

Cunosc o familie care și-a dat fiul de 5 ani la șah. El plângea și nu voia nici în ruptul capului să studieze acest sport, pentru că se plictisea. Nimeni însă nu ceda în fața lacrimilor lui. Străbunicul lui, profesor de fizică și șahist înveterat, îl ducea pe cel mic la șah de 2 ori pe săptămână. N-am rezistat și l-am întrebat pe profesor de ce mai e nevoie de acest cerc de șah dacă și el l-ar putea învăța pe băiețel? El a recunoscut că ar face-o cu cea mai mare plăcere, dar mama băiatului a insistat pentru „lecții normale”…

Când super-mamele alcătuiesc „setul” de activități la care trebuie să-și înscrie super-copiii, sunt influențate de „ce va zice lumea”, „să nu fie mai rău decât la alții”, „să am un super-copil, ca să mă invidieze toți”. Îi încarcă pe cei mici cu de toate, fiind sigure că o fac doar din intenții bune și nu le interesează ce simt acești copii, ce-și doresc, cu cine ar vrea să se joace…

Ce poate face o mamă pentru a descoperi talentele ascunse ale copilului fără a-l impune să frecventeze toate cercurile de creație din oraș?

* Scăpați de complexul de super-mame. Încercați să răspundeți cât mai sincer la întrebarea: de ce copilul trebuie să se ocupe cu de toate? Ce ați simți dacă ați micșora lista acestor activități? Ce vă împiedică să faceți acest lucru?

* Alcătuiți o listă a activităților la care ați vrea să-l duceți pe cel mic. În dreptul fiecăreia scrieți scopul. De exemplu, copilul vostru merge la gimnastică – care este scopul acestui sport? Elasticitatea, ținuta – da. Vă doriți să practice și sportul de performanță? Dacă da, sunteți gata să depuneți toate eforturile în acest sens? Cum se va simți copilul la un moment dat dacă, din lipsă de bani, va trebui să renunțe la acest sport?

* Implicați-i pe toți membrii familiei în educația copilului. S-ar putea ca copilul să vrea să brodeze ori să croșeteze după câteva „lecții” cu bunica, sau să taie în lemn sub supravegherea bunicului, iar un verișor mai mare ar putea să-l ajute la lecțiile de matematică.

* Unele activități pot fi temporare pentru copil și el, la fel ca și pedagogul/antrenorul, trebuie să știe despre aceasta. Continuați aceste antrenamente doar dacă apare interesul copilului și are capacități. Întrebați-l ce-i place mai mult din lista de activități pe care i-ați pregătit-o. Dacă zice că îi place absolut totul, interesați-vă cu ce ar dori să se ocupe în primul rând și promiteți-i că la celelalte va merge anul viitor.

Încercați să fiți un prieten al copilului vostru și veți vedea câte veți putea obține împreună!

Informații: stranamam.ru

foto: pressalert.ro, studio-creativ.ro, kidmagia.ro, donedelaeconomic.blogspot.md