În 90% de cazuri, urinarea involuntară pe timp de noapte a copiilor în pătuc este o problemă neurologică

Andrei Bunduchi, medic neurolog-pediatru, spune că una din problemele frecvent întâlnite la copii este urinarea involuntară pe timp de noapte în patuc. În 90% cazuri și mai mult, cauza este una neurologică. Enurezisul nocturn (EN) este pierderea de urină involuntară, intermitentă, manifestată în timpul somnului la copilul ≥ 5 ani.

Este foarte important de a ști,că, orientativ, vârsta instalării controlului voluntar al micțiunii pe timp de zi se instalează în jurul vârstei de 2-3 ani, iar cel pe timp de noapte în jurul vârstei de 3-5 ani.

Conform statisticilor, enurezisul are o frecvență de aproximativ 15%-20% la vârsta de 5 ani și 10% la vârsta de 6 ani.

În 10% se produce din cauza unor tulburări micționale organice:

• malformații ale rinichilor și căilor urinare: refluxul vezico-ureteral, valva de uretră posterioară la băieți, hidronefrozele descoperite antenatal sau postnatal;
• infecțiile urinare recidivante;
• metabolice: sdr. poliuro-polidipsic.

În 90% dintre cazuri din cauza unor tulburări micționale funcționale/neurologice:

1. Maturizarea zonei cerebrale responsabile de controlul sfincterian se produce mai lent.
2. Capacitatea de trezire nocturnă redusă datorată imaturității locus coeruleus din creier (o zonă implicată în reglarea somnului).
3. Afectarea funcțiilor cerebrale prin anomalii ale circuitelor ponto-talamo-frontale.
4. Deficitul relativ al secreției nocturne de hormon antidiuretic (ADH).

Factorii determinanți ai EN?

1. Factorii psihologici = stresuri psiho-emoționale, abuzuri, certuri, depresie etc.
2. Ereditatea = există o genă ENUR 1, plasată pe cromozomul 13, care pare să fie responsabilă de transmiterea EN, dar transmiterea ei este variabilă.
3. Factorii vezicali =  o capacitate vezicală funcțională scăzută.
4. Alți factori implicați: adenoidita cronică obstructivă, constipația.

Tratamentul EN

Tratamentul non-medicamentos:

• repartiția aportului de lichide în timpul zilei, dar cu restricția obligatorie cu cel puțin 1 h înainte de culcare;
• deprinderea micțiunii obligatorii înainte de culcare;
• încurajarea completării calendarului scăpărilor nocturne de către copil;
• copilul nu trebuie certat sau pedepsit, pentru că nu este vinovat de producerea scăpărilor nocturne;
• nu trebuie folosite scutecele de unică folosință sau protecțiile pentru saltea în timpul nopții;
• alarmele nocturne  reprezintă o metodă simplă și eficientă;
• terapiile alternative (comportamentală, chiropraxia, crenoterapia, hipnoza, homeopatia, acupunctura, auriculoterapia) NU și-au demonstrat eficiența reală în controlul EN.

Tratamentul medicamentos va fi indicat de către medicul neurolog în funcție de particularitățile fiecărui caz.

El este indicat, atunci când :

1. Copilul depășește vârsta de 5 ani.
2. Tratamentul non-medicamentos nu prezintă rezultate pozitive.
3. Frecvența urinărilor nocturne este înaltă.
4. Când este prezentă urinarea involuntară pe timp de zi după vârsta de 5 ani.
5. Când situația creată prezintă disconfort pentru copil și influențează calitatea vieții (de exemplu copilul nu dorește să rămână pe noapte la bunei, prieteni, școli de vară etc.)

Sursa: doctorulmeu.md