Medic primar pediatrie despre spasmul hohotului de plâns la copii

Spasmul hohotului de plâns este o tulburare paroxistică benignă non-epileptică care apare la copiii sănătoși cu vârsta mai mare de 6 luni. Sunt studii care spun că episoadele ar trebui să nu mai apară dincolo de vârsta de 2 ani, dar literatura medicală descrie spasmul hohotului de plâns și în cazul copiilor mai mari (5-6 ani), specifică medicul primar pediatru, Dr. Irina Costache.

Până la 5% dintre copii pot suferi de spasmul hohotului de plâns. Episoadele debutează cu plâns, cauzat fie de o nemulțumire, fie de o lovitură minoră, plânsul fiind urmat de un moment de apnee (oprirea respirație), cianoza și chiar sincopa (leșin, pierderea conștiinței). 

Ce se întâmplă practic în timpul spasmul hohotului de plâns? 

Copilul începe să plângă, până la un punct în care rămâne fără aer și nu se mai aude niciun sunet, în timp ce gura rămâne deschisă, exact ca atunci când plânge. De multe ori există din acest punct o revenire, copilul inspiră și episodul se termină, dar în multe alte situații apneea (oprirea respirației) continuă cu cianoză (culoarea mov-violet a buzelor și feței), copilul devine moale sau dimpotrivă se încordează, pot apărea mișcări similare celor din epilepsie (se „smucește” corpul) și leșină pentru 1-2 minute. 

Revenirea este spontană, iar copilul poate fi, exact ca într-o criză de epilepsie, somnoros sau confuz post eveniment, ceea ce duce la confuzii și la dificultatea stabilirii diagnosticului corect. De cele mai multe ori însă, din fericire, copilul este alert și fără alte semne neurologice la 1-2 minute după eveniment. Niciodată spasmul hohotului de plâns nu apare în somn. Dacă un eveniment cu pierderea stării de conștiință apare astfel, este întotdeauna o urgența medicală, iar copilul trebuie evaluat imediat de către medic. 

Evenimentul este înspăimântător pentru părinți, dar este în totalitate benign, fără să lase urmări pe termen lung, odată diagnosticat corect. Diagnosticul se stabilește clinic, de cele mai multe ori nefiind necesare teste suplimentare pentru diagnosticul de certitudine. 

Când apare spasmul hohotului de plâns?

Spasmul hohotului de plâns apare de multe ori în situații în care copilul este certat sau se supără pentru că simte frustrare, de aceea pot apărea suspiciuni că este o manifestare „voluntară”. Deși poate părea o manifestare conștientă și intenționată, s-a dovedit că nu este așa, copiii nu fac intenționat, pierderea stării de conștientă nu este niciodată teatrală. Sunt copii care își pot ține respirația pentru a atrage atenția, pot deveni cianotici, dar nu leșină niciodată procedând în acest fel. Există o predispoziție genetică în familie, de obicei cel puțin un alt membru al familiei a mai avut spasm al hohotului de plâns în copilărie. 

Ce pot face părinții când apare? 

Părinții trebuie să își păstreze calmul, să nu intre în panică, este extrem de importantă anamneza (ce povestesc aceștia medicului mai târziu). Este important să rămână lângă copil pe toată perioada evenimentului, să îl așeze în poziție de siguranța (cu capul în lateral), să nu îl lovească/zguduie/arunce cu apa peste față, să nu introducă nimic în gura acestuia (nici degete), să nu înceapă imediat respirația gură la gură. Părinții pot solicita ajutor prin serviciul de urgență, dacă se sperie (în general la primul episod) sau dacă evenimentul durează mai mult de 2 minute și pot solicita consult de specialitate (pediatrie, neurologie pediatrică) pentru a putea fi stabilit un diagnostic de certitudine. 

În diagnosticarea corectă, anamneza părinților este vitală. Se va face întotdeauna diagnosticul diferențial cu crizele de epilepsie, de aceea o relatare cât mai exactă a evenimentului, clar legat de o criză de plâns, va ușura mult munca medicilor. Se poate recomanda efectuarea unui EKG pentru a exclude sindromul de QT prelungit, care se asociază cu moartea subită a sugarului și care este unul dintre diagnosticele diferențiale. Se mai descrie spasmul hohotului de plâns și asociat anemiei feriprive, de aceea pot fi recomandate analize de sânge, care să evidențieze și ulterior să trateze această patologie frecventă a sugarilor. 

De reținut este faptul că în marea majoritate a situațiilor, spasmul hohotului de plâns este un eveniment benign, fără urmări serioase, cu tendința la a se repeta, care nu necesită niciun fel de tratament și a cărei prevenție este relativ greu de realizat, pentru că situațiile în care copiii plâng sunt neprevăzute și din păcate, relativ frecvente.

Sursa: reginamaria.ro