Poveste terapeutică pentru copii

Povestea teraputică este un mijloc excelent de a ne adresa copilului fie pentru a transmite anumite modele comportamentale și valori morale, fie pentru a înlătura anumite comportamente indezirabile. Povestea teraputică nu îl critică, etichetează, somează pe copil spre schimbare, ci favorizează identificarea copilului cu anumite personaje și implicit transpunerea soluției din poveste și în situația sa.

Când iarna era pe sfârşite, în pădure ultimele urme de zăpadă se topeau, crengile copacilor se încălzeau, iar printre firele de iarbă ieşeau primele floricele ce vesteau primăvara.

Leo, un leuţ tare încrezut, merse către casa iepuraşului, prietenul lui din copilărie. Ştia că primăvara el îşi aranjează gradina de legume. Reîntâlniţi după iarna cea lungă, se îmbrăţişară şi începură a-şi povesti ce s-a mai întâmplat de când nu s-au mai văzut.

Leo observând că Rilă devenea puţin cam gânditor, că avea multă treabă şi trebuia să termine până se însera, îi spuse :

Leo : – Auzi Rilă, ce ai zice dacă aş rămâne şi te-aş ajuta să-ţi aranjezi gradină de legume?

Rilă râzând : – Dar tu eşti un leu, iar leii habar nu au să sape pământul, să planteze seminţe sau să ude plantele!

Leo : – Tocmai pentru că sunt un leu! Leii ştiu tot, nu avem nevoie ca nimeni să ne înveţe ceva!

Rilă : – Sigur nu vrei măcar să-ţi arăt cum se face?

Leo : – Nu! Eu ştiu tot!

Rilă puţin surprins îi dadu lui Leo săculeţul cu seminţe, lopeţica şi stropitoarea cu apă. Apoi îşi aminti că trebuie să mai aducă ceva din casă, aşa că îl lăsă pe Leo să înceapă singur.

Leo luă lopeţica să înceapă să sape pământul şi în scurt timp se auzi:

– Au, au, au …..ţipa Leo care tocmai îşi lovise o lăbuţă cu lopata! Trebuie să am mai multă grijă de acum în colo!

Începu să aranjeze pământul. Dar o făcu în aşa fel încât în urma lui se vedeau numai gropi.

– Este gata, spuse mândru Leo!

Luă săculeţul cu seminţe şi aruncă tot ce era înăuntru într-o singură direcţie. Dar, chiar în acel moment, vântul a început să sufle cu putere încât toate seminţele au zburat către Leo şi i-au intrat până şi în gură.

– Seminţele astea au un gust ciudat, spuse Leo.

Luă stropitoarea plină cu apă şi până să ajungă să stropească seminţele se împiedică şi vărsă toată apa.

Între timp s-a întors şi Rilă, care foarte dezamăgit spuse:

– Ce dezastru!

– Îmi pare rău, şopti Leo!

Rilă lasă supărarea la o parte şi îi propune lui Leo să o ia de la capăt. Leo acceptă bucuros, dar comentariul lui Rilă nu întârzie să apară:

– De data asta sper să fi de acord cu mine, că eu ştiu mai multe despre morcovi şi varză şi ai să asculţi de sfaturile mele!

Leo ascultă în tocmai ce-i spunea Rilă, aranjară împreună grădina de legume, iar în toamnă au invitat toţi prietenii pentru a se mândri cu frumoasele legume plantate şi îngrijite de ei doi.

În acea zi, de care Leo îşi mai aminteşte şi acum, el a învăţat că este mai bine să recunoşti atunci când nu şti să faci ceva şi să accepţi sfaturile celorlalţi! 

Sursa: clicpsiholoic.ro

Foto: netsyscon4hr.files.wordpress.com