Sindromul copilului cuminte nu este un mit și face victime, afectând dezvoltarea copiilor

Sindromul copilului cuminte nu este un mit și face victime, afectând dezvoltarea copiilor

Sindromul copilului cuminte există şi face victime în rândul copiilor. Dar vă prezentăm ideile lui Al. Siebert, formulate într-o carte publicată în 2010: The Survivor Personality – Why Some People Are Stronger, Smarter, and More Skillful at Handling Life’s Difficulties… and How You Can Be, Too.

Copilul cuminte rezistă greu provocărilor

Dacă veti deschide această carte, veţi vedea că a dedicat un întreg capitol acestui subiect, intitulat: Handicapul copilului cuminte. Observaţiile lui clinice l-au determinat să spună că dorinţa părinţilor de a avea un copil care să fie plăcut şi cuminte poate duce, de multe ori, la formarea unui adult care este incapabil să facă faţă provocărilor vieţii. Mai mult decât atât, precizează autorul, acest copil va deveni la maturitate pentru ceilalţi o povară şi va avea dificultăți să se integreze ca adult.

Mesajele toxice ale adultului cuminte

Ce-i face pe părinți să fie atât de fideli educaţiei lui „fii cuminte”? În primul rând, propria lor educaţie. Câţi dintre noi nu am crescut în aceasta atmosferă? În al doilea rând, protecţia exagerată şi teama de ceea ce unii numesc emoţii negative. Şi aici mă refer la furie, de cele mai multe ori, această protecție manifestându-se prin mesaje de tipul: Nu răspunde, Fii Politicos, Fii bun, Nu te plânge, Nu fi furios, Nu lovi, Nu lupta, Nu fi egoist, Spune adevărul, Nu te mai plânge, Zâmbeşte, Nu plânge, Nu pune întrebări. Vi se par cunoscute? Le-ați auzit și voi?

Copilul ia decizia să simtă, să gândească și să se comporte așa cum îi spune părintele

După cum observați, majoritatea mesajelor de mai sus interzic un comportament și obligă la un altul opus. Copilul ia decizia să simtă, să gândească și să se comporte așa cum îi spune părintele. De multe ori acesta îi arată fix opusul, ceea ce este extrem de confuz. De pildă, țipă la copil ca să nu mai țipe. Și, ca să fie și mai convingător mesajul, părintele îi arată celui mic cum este un copil rău: este agitat, murdar, egoist, agresiv, nu îşi ascultă părinții. Și pentru că fiecare copil are nevoie de un adult ca să supraviețuiască, acesta va încerca să fie bun și va depune tot efortul ca să nu fie rău. Autorul atrage atenția că o asemenea educație îl handicapează pe copil pentru că îl face prizioner doar unui anumit tip de pattern emoțional și comportamental. Iar când va veni momentul să acționeze pentru a-și salva viața, de pildă, va fi extrem de neputincios.

Trăsăturile copilului cuminte

Al. Siebert a identificat câteva trăsături ale copilului-adult cuminte. În primul rând, aceștia nu sunt în contact cu emoțiile lor. Te vorbesc pe la spate, iar când îi confrunți și le citești furia pe chip, se prefac că totul e ok. Dacă admit că sunt supărați, o fac din poziția de victimă și te învinuiesc pentru că-i faci să se simtă așa.

În al doilea rând, se amăgesc pe sine. Cred că sunt salvatorii perfecți și știu ce este mai bine pentru tine. Așadar, există o amenințare ascunsă în spatele acțiunile lor filantropice. Ferească Dumnezeu să nu faci ce îți spun ei că este bine! Iar dacă nu cedezi, ești Rău. Iar când ești rău, meriți să fii pedepsit.

În al treilea rând, spune Siebert, aceste persoane evită empatia. La capătul compasiunii lor stau acuzele. Vor evita să vorbească cu tine un eveniment neplăcut. Se vor judeca pe ei înșiși după intențiile lor, nu după modul în care comportamentele lor îi afectează pe ceilalți.

În al patrulea rând, stăpânesc arta de a fi fragili emoționali. Se vor supăra indiferent de cât de mult te străduiești să-i asculți și să fii alături de ei.

În al cincilea rând, copilul-adult cuminte nu știe să facă diferența dintre o critică constructivă și una distructivă. Nu vor putea primi un feedback neplăcut. Credința lor este că nu poți să le faci una ca asta dacă ai fi bun cu adevarat.

Care este consecința? 

Copilul-adult cuminte învață foarte puțin din experiență. Astfel, adultul rămâne la un nivel emoțional infantil. Nu se maturizează, ci rămâne blocat. De asemenea, un astfel de adult se va simți neiubit și deloc apreciat. Chiar dacă îi oferi iubire și atenție, el nu o va putea primi și va rămâne captiv credințelor de genul: După tot ce am făcut pentru tine… sau O să le pară rău după ce eu nu o să mai fiu… Totodată, acești adulți se fac pe ei înșiși martiri. Te vor învinui, după care te vor ierta pentru ce le-ai făcut. Emoțional, se vor simți superiori ție.

Dacă vreti să vă faceți un bine, nu-i confruntați. Nu suportă. Copii fiind, ei nu au putut învăța din experiență să se observe si să ia alte decizii în ceea ce privește modul în care gândesc, simt și se comportă.

Din acest motiv, concluzionează, Al. Siebert, copilul-adult cuminte este opusul supraviețuitorului. Îi lipsește onestitatea emoțională și conștiința de sine. Nu poate învăța din experiență și rămâne blocat într-un pattern comportamental distructiv.

Este oare ce ne dorim de la copiii noștri? Ar fi trist dacă da. Sper că suntem mulți părinți care ne dorim altă viață pentru copiii noștri și le dăruim posibilitatea de a avea bucuria de a fi deschiși și disponibili acum și aici. Asta înseamna deseori și a întâmpina momente dificile cărora le pot face față, înseamnă să se cunoască și să experimenteze.

 

Sursa: totuldespremame.ro; ya-roditel.ru

Adaugă comentariu