Crizele în autism. Lucruri care-i scot din sărite pe copiii cu acest diagnostic
Crizele în autism nu vin din senin, ele au întotdeauna un factor declanșator și nu spun asta din cărți, ci o spun după 15 ani de mers la braț cu autismul. Norocul meu este că David a ajuns la nivelul la care spune ce-l deranjează, ce-l scoate din minți, ce-l face să-și piardă controlul. Dar ani de zile mă trezeam cu el urlând neștiind ce are cu adevărat, scrie totuldespremame.ro
Mintea autistă este senzațională în complexitatea sa. Încă mai cred că am lucruri de învățat despre acest diagnostic, dar fiul meu îmi este cel mai bun profesor! Uite că am ajuns să facem schimb de roluri și, cu ajutorul lui, am să vă dezvălui și vouă cum vede un autist lumea, ce-l sperie, ce-l scoate din sărite.
Crizele în autism nu apar din senin și nu trebuie să-i dai pastile „ca să-i treacă”
Tot văd adesea pe grupurile de părinți cu copii cu autism întrebarea „ce să-i dau copilului de liniștire?”. M-am băgat în seamă de câteva ori, dar mi-am dat seama că lumea îmi va sări în cap pentru sugestiile mele. Exceptând cazurile grave, în care medicul specialist chiar recomandă tratament medicamentos, nu trebuie să-i dai nimic unui copil cu autism care are o criză de nervi.
Copilul tău este totuși un copil, cu sentimente, cu frustrări. Dacă nu avea autism i-ai fi dat ceva dacă avea o criză de tantrum? Nu. L-ai fi liniștit, i-ai fi șters lacrimile, l-ai fi luat în brațe să știe că-l iubești, că nu-l judeci, că ești acolo, lângă el, chiar dacă „te-a făcut de râs în public”. Fix de asta are nevoie și copilul tău cu autism când CEVA îl scoate din sărite. Pentru că mereu e „ceva”, crizele nu apar din senin.
Pastilele îl pot „amorți”, îl pot „liniști”, dar nu vor rezolva cu adevărat problema care-i chinuie sufletul copilului tău. Nu-i simplu deloc. N-am spus asta! E nevoie de răbdare și de timp. În cazul meu a durat ANI până când copilul meu a înțeles ce se întâmplă în jurul său, până când l-am făcut să priceapă că ce simte el se poate traduce în cuvinte, iar cuvintele acelea mă vor ajuta pe mine să înțeleg ce se petrece în mintea lui, apoi să-l ajut.
Poate că niciun terapeut nu ți-a vorbit până acum despre asta în acest mod. Eu vreau doar să-ți dau încredere în tine și-n instinctul tău de mamă. În loc să stabilești un tratament medicamentos ori un „program de corectare comportamentală” eu am să te sfătuiesc să îți observi cu atenție copilul, să fii atentă la tot ce aude, vede, la tot ce se petrece în jurul lui. Să fii ca un detectiv care adună „indicii” ce aduc furtuna în mintea lui. Las mai jos o listă cu lucrurile care l-au envervat pe David de-a lungul timpului, unele făcându-i rău și acum.
Share:
