Copilul nu crește în înălțime ca Făt Frumos din poveste? Nu e neapărat un motiv de panică! Creșterea în înălțime este un proces complex, influențat de factori genetici, nutriționali, hormonali și de sănătatea generală. Uneori, părinții pot observa că un copil nu crește așa cum ar trebui, iar această situație poate ridica întrebări și îngrijorări. În acest articol vom analiza principalele cauze ale întârzierii în creștere, investigațiile medicale necesare, soluțiile pentru a stimula creșterea și standardele de înălțime pentru copii între 0 și 18 ani.

Creșterea copilului este un proces care necesită monitorizare constantă, spune medicul endocrinolog Bogdan Pascu, care atrage atenția că factorul genetic nu este neapărat principalul motiv pentru care un copil este scund, pentru că, e posibil ca părinții cu o talie joasă să fi avut probleme de dezvoltare în copilărie. Dacă observi întârzieri, adoptă un stil de viață sănătos și apelează la medic pentru investigații suplimentare. Intervenția timpurie poate face diferența în asigurarea unei dezvoltări optime.

De ce nu crește copilul în înălțime?

Creșterea în înălțime este determinată de mai mulți factori, iar o întârziere în acest proces poate semnala probleme medicale sau de mediu. Iată câteva dintre principalele cauze:

Factorii genetici. Înălțimea copilului este influențată în mare măsură de moștenirea genetică. Dacă ambii părinți sunt scunzi, este posibil ca și copilul să aibă o statură mai mică decât media. Cu toate acestea, o deviație semnificativă față de intervalul prevăzut genetic poate indica alte probleme.

Deficitul hormonal. Deficitul de hormon de creștere (GH) este o cauză frecventă a creșterii întârziate. Acest hormon este produs de glanda pituitară și joacă un rol crucial în stimularea creșterii oaselor și țesuturilor. Problemele tiroidiene, cum ar fi hipotiroidismul, pot încetini rata de creștere. Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea fizică și cognitivă.

Probleme nutriționale. Malnutriția sau o dietă dezechilibrată, lipsită de proteine, vitamine și minerale, poate afecta grav creșterea. Fierul, calciul, zincul și vitamina D sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea osoasă. Tulburările alimentare, precum anorexia sau restricțiile alimentare severe, pot avea același efect.

Afecțiuni cronice. Boli precum bolile inflamatorii intestinale (ex.: boala Crohn, colita ulcerativă), bolile renale cronice, diabetul sau alte boli cronice pot afecta metabolismul și creșterea.Displaziile scheletice sau alte boli genetice care afectează oasele pot fi responsabile pentru statura scurtă.

Tulburări psihosociale. Stresul cronic, traumele emoționale sau neglijarea pot afecta creșterea copilului. Fenomenul este cunoscut ca „statură scurtă psihosocială”.

Întârzierea constituțională a creșterii. Unii copii pot avea o creștere mai lentă în copilărie, dar recuperează în adolescență. Aceasta este o variantă normală, însă trebuie evaluată de un medic pentru a exclude alte probleme.

Analize și investigații pentru a identifica cauza întârzierii în creștere

Dacă suspectezi că cel mic are o întârziere în creștere, endocrinologul va recomanda o serie de investigații. Acestea includ:

• Istoricul medical și familial. Se va analiza istoricul familial de înălțime și eventualele boli genetice sau endocrine. Se vor lua în considerare și detalii despre sarcină, naștere și primele luni de viață.
• Măsurători repetate ale înălțimii și greutății. Este importantă monitorizarea constantă a curbei de creștere folosind graficele de creștere ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). O stagnare sau o deviație semnificativă poate semnala probleme.
• Testarea hormonilor tiroidieni (TSH, T4 liber) pentru a identifica disfuncții tiroidiene.
• Dozarea hormonului de creștere și a IGF-1 (factorul de creștere similar insulinei).
• Analize pentru verificarea deficitului de vitamine și minerale, cum ar fi vitamina D, fier sau zinc.
• Teste pentru boli inflamatorii (ex.: proteina C reactivă, VSH, anticorpi pentru boala celiacă).
• Radiografii ale mâinii și încheieturii. Acestea sunt utilizate pentru a determina „vârsta osoasă” și pentru a evalua dacă oasele copilului cresc în ritmul corespunzător.
• Teste genetice pentru a depista eventuale sindroame genetice.
• Ecografie sau RMN pentru a verifica funcția glandei pituitare sau alte structuri implicate în creștere.

Ce poți face ca să-ți ajuți copilul să crească în înălțime

Creșterea copilului poate fi susținută printr-un stil de viață sănătos și prin identificarea și tratarea problemelor medicale, dacă există.

Asigură o alimentație echilibrată. Include în dieta copilului alimente bogate în proteine (carne slabă, ouă, lactate), calciu (lapte, brânză, iaurt), vitamina D (pește gras, ouă) și minerale (nuci, semințe, legume cu frunze verzi). Evită alimentele procesate și bogate în zaharuri.

Încurajează activitatea fizică. Exercițiile fizice regulate stimulează producția de hormon de creștere și dezvoltarea osoasă. Atenție, însă: activitatea fizică excesivă poate avea efecte negative asupra creșterii.

Aș recomanda înotul și alte sporturi de elongație. Chiar și kinetoterapia este o alternativă, pentru că există foarte multe exerciții care stimulează elongația. Și atunci, clar înotul este recomandarea mea pentru un copil ai cărui părinți sunt mai scunzi sau care cumva este mai impactat de statura sa comparativ cu cea a altor copii.

Dr. Bogdan Pascu, medic endocrinolog

Pentru a vedea ce sporturi sunt potrivite pentru creșterea în înălțime a copilului, urmărește în acest video răspunsurile medicului endocrinolog pediatru Bogdan Pascu:

Asigură-i un somn de calitate. Somnul suficient este esențial, deoarece hormonul de creștere este eliberat în principal în timpul somnului profund. Copiii au nevoie de 9-11 ore de somn pe noapte.

Evită stresul. Creează un mediu familial armonios și oferă sprijin emoțional. Stresul cronic poate inhiba creșterea.

Suplimente alimentare (dacă este necesar). Dacă există un deficit de vitamine sau minerale, medicul poate recomanda suplimente.

Urmează tratamentele medicale recomandate. În cazul deficienței de hormon de creștere, tratamentul cu injecții de hormon sintetic poate fi eficient. Problemele tiroidiene sau alte boli cronice trebuie tratate corespunzător. Un studiu publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism a arătat că tratamentul cu hormon de creștere la copiii cu deficit sever poate îmbunătăți înălțimea finală cu până la 20 cm.

Cum trebuie să fie înălțimea la copii în funcție de vârstă?

Fiecare copil crește într-un ritm propriu, însă există intervale de referință pentru înălțime în funcție de vârstă și sex. Organizația Mondială a Sănătății este cea care stabilește valorile standard privind înălțimea și greutatea copilului, iar graficul realizat de noi este în conformitate cu datele oferite de OMS. Când vei compara datele cu cele ale propriului copil, amintește-ți de faptul că fiecare om se dezvoltă într-un fel unic și că, dacă la un moment dat cifrele nu corespund cu cele din tabel, situația nu este neaparat problematică. Monitorizarea este esențială, iar dacă trendul de creștere este nepotrivit se impune o consultație la pediatru sau endocrinolog.

Standardele medii de înălțime (OMS)

Vârsta	Băieți (cm)	Fete (cm)
La naștere	49-50	49-50
1 an	74-75	73-74
2 ani	85-87	84-86
5 ani	107-110	106-109
10 ani	137-139	137-138
15 ani	165-172	157-165
18 ani	176-180	163-167

Aceste valori sunt doar orientative, iar mici variații sunt normale.

De regulă, până la adolescență, un copil crește aproximativ 6 cm pe an. De reținut însă că această rată nu este fixă pe perioada copilăriei. Sunt și puseuri de creștere, îndeosebi primăvara. Totodată, o dezvoltare remarcabilă are loc la pubertate, între 8 și 13 ani la fete și între 10 și 15 ani la băieți. Această perioadă durează între doi și cinci ani și este asociată și cu dezvoltarea sexuală a copilului – apariția părului pubian și la subraț, plus menstruația la fete. Însă, până la vârsta de 15 ani la fete sau 16-17 ani la băieți, creșterea asociată cu pubertatea se sfârșește, copilul atingând maturitatea fizică.

Una dintre greșelile frecvente pe care le fac părinții copiilor scunzi este să dea vina exclusiv pe moștenirea genetică. Dacă ei sunt scunzi, iar copilul este la fel, consideră că nu mai e nimic de făcut pentru a le influența creșterea în înălțime. Însă nu întotdeauna este așa. Medicul endocrinolog Bogdan Pascu spune că orice copil scund trebuie investigat, indiferent de înălțimea părinților, pentru că poate avea probleme rezolvabile, pe care le au și părinții lor, dar care nu au fost depistate și corectate, în lipsa unui control de specialitate la timpul potrivit.

Dacă părinții au o talie joasă, bineînțeles că și copilul va avea o talie joasă. Dar nu pot să mă bazez pe talia părinților și să nu investighez un copil care nu are o talie joasă, în zona hipostaturii. Este un parametru foarte important viteza de creștere. Ne arată câți centimetri câștigă copilul într-un an. Dacă are cu 3-4 cm mai puțin decât nivelul normal, înseamnă că acel copil are o problemă, este o condiție în spatele acestei viteze care îl împiedică să câștige centimetri. Factorul genetic este important, dar, poate, și părinții au avut o problemă și nu pot să omit acest aspect.

Dr. Bogdan Pascu, medic endocrinolog

Când este cazul să mergi la medic?

Important de reținut este faptul că un copil care are valori sub medii la înălțime și la greutate poate fi, totuși, un copil care se dezvoltă normal. În copilărie sunt mai multe etape de dezvoltare și puseuri de creștere. Totuși, dacă te îngrijorează aceste valori, este bine să vorbești cu medicul pentru a-i monitoriza mai atent ritmul de creștere și pentru a vedea dacă sunt probleme de sănătate care-i încetinesc dezvoltarea. Cercetări ale OMS au evidențiat că nutriția și accesul la îngrijiri medicale influențează semnificativ creșterea, copiii din medii defavorizate fiind mai predispuși la statură scurtă.

Mergi cu cel mic la specialist dacă:

• Copilul crește cu mai puțin de 4-5 cm pe an între vârsta de 2 și 12 ani.
• Este cu mult sub standardele pentru înălțime din graficul de creștere.
• Observi alte simptome, cum ar fi oboseala excesivă, pubertatea întârziată, deformări osoase sau semne de boală cronică.
• Creșterea s-a oprit complet înainte de finalizarea pubertății.