De ce unii copii întâmpină dificultăți mai mari la matematică
Cercetători de la Universitatea Stanford, coordonați de Hesang Chang, au descoperit că dificultățile la matematică la o parte dintre copii nu sunt legate doar de înțelegerea numerelor, ci și de modul în care creierul reacționează la greșeli.
Studiul a fost publicat în revista științifică The Journal of Neuroscience (JN).
Cum a fost realizat studiul
În cadrul cercetării, copiilor li s-au oferit sarcini simple de comparare a mărimilor. În unele cazuri, aceștia trebuiau să stabilească care dintre două numere este mai mare — de exemplu, 4 sau 7. În alte situații, trebuiau să aleagă grupul cu mai multe puncte, ceea ce presupunea estimarea rapidă a cantității fără utilizarea simbolurilor numerice.
Această abordare a permis evaluarea atât a cunoașterii simbolurilor numerice, cât și a percepției de bază a cantității.
Nu doar răspunsul contează, ci și reacția la greșeli
Cercetătorii nu au analizat doar corectitudinea răspunsurilor. Cu ajutorul unui model matematic, au urmărit modul în care comportamentul copilului se schimbă de la o sarcină la alta: dacă își ajustează strategia după o greșeală și cât de constant acționează pe parcursul mai multor încercări.
Rezultatele au arătat că elevii cu dificultăți la matematică își schimbă mai rar strategia după un răspuns incorect. Chiar și atunci când se confruntă cu tipuri diferite de erori, aceștia nu își adaptează modul de rezolvare.
Incapacitatea de a ajusta flexibil modul de gândire s-a dovedit a fi diferența esențială față de copiii cu abilități matematice tipice.
Ce au arătat investigațiile asupra creierului
Pentru a înțelege mecanismele implicate la nivel cerebral, cercetătorii au utilizat metode de neuroimagistică. Scanările au indicat că, la copiii cu dificultăți pronunțate, activitatea este redusă în regiunile responsabile de controlul execuției sarcinilor și de corectarea comportamentului.
Aceste zone sunt asociate cu așa-numitul control cognitiv — capacitatea de a observa greșelile, de a modifica strategia și de a se adapta la informații noi.
Mai mult, nivelul de activitate în aceste regiuni a permis anticiparea dacă un copil aparține grupului cu dezvoltare tipică sau atipică a abilităților matematice. Acest lucru sugerează că diferențele în funcționarea creierului pot avea un rol important în apariția dificultăților de învățare.
Implicațiile descoperirii
Potrivit lui Chang, particularitățile identificate depășesc probabil domeniul matematicii.
„Aceste dificultăți pot să nu fie specifice exclusiv abilităților numerice, ci să reflecte procese cognitive mai generale, legate de monitorizarea sarcinilor și adaptarea comportamentului pe parcursul învățării”, a explicat cercetătoarea.
Autorii studiului intenționează să testeze modelul pe un eșantion mai larg și mai divers, inclusiv pe copii cu alte tipuri de dificultăți de învățare. Această etapă ar putea clarifica dacă problemele de adaptare a strategiei reprezintă un mecanism universal aflat la baza dificultăților academice.
