Experiența de maternitate în Norvegia din spusele unui cuplu de moldoveni stabiliți acolo

S-au stabilit în Norvegia acum mai bine de cinci ani. Tot acolo a venit pe lume prima lor fetiţă, iar în câteva zile vor deveni părinţi pentru a doua oară. Vorbim despre Daria şi Maxim Bogoev, care au ţinut să ne împărtăşească frumoasa lor experienţă legată de sarcină şi naştere într-o ţară europeană precum e Norvegia.  

Norvegia a fost o adevărată descoperire pentru mine, fiind ţara unde funcţionează legile, unde nu este cunoscută noţiunea de corupţie, unde nu te gândeşti cu grijă la ziua de mâine, şi  mai ales unde nu ţii frică să aduci pe lume copii, or, despre experienţa frumoasă a maternităţii vreau să povestesc în acest articol. 

Aşadar, de îndată ce am aflat că sunt însărcinată m-am adresat medicului de familie, care mi-a luat analiza de sânge pentru a confirma sarcina. Aici nu este o policlinică, ci un mic laborator unde sunt efectuate cele mai frecvente analize. Am fost luată la evidenţă în săptămâna a 12 de sarcină. În afară de grupa de sânge, mi s-a stabilit şi prezenţa anticorpilor la rubeola, hepatită etc. La consultaţiile următoare, pe lângă obişnuitele măsurări şi verificări, medicul nu uita să îmi „monitorizeze” şi starea psihologică – dacă nu mă plâng de ceva, cum mă simt din punct de vedere emoţional, cum merg treburile la serviciu şi în cuplu  etc. În afară de medicul de familie, mai este şi moaşa, care la fel poate monitoriza sarcina. Personal, la nici un alt medic specialist, nici măcar la medicul ginecolog nu am fost pe tot parcursul sarcinii.  

Apropo, rolul tatălui se ia în calcul încă de la conceperea copilului. La toate controalele am fost aşteptată să vin împreună cu soţul. Aici perechea se privește ca ceva integru. Respectiv, soţul a primit de fiecare dată liber o oră -două pentru a merge cu mine la control sau la ecografie. La fiecare întâlnire, medicul nu l-a ocolit de atenţie nici pe el. I-a dat cărți cu informații despre sarcină, i-a povestit cât de importantă este alimentația, sportul, emoțiile pozitive pentru mamă şi copil. Sarcina mea a decurs bine, de aceea am venit împreună la control la anumite termene de sarcină (aproximativ încă şase vizite – din patru în patru săptămâni, apoi din două în două).

Nu am avut nici bariere lingvistice. Limba norvegiană este destul de ușoară (din câte am înţeles intră în lista celor mai ușor de învăţat). Pentru cei care cunosc limba română e mai ușor să o învețe, căci gramatica se aseamănă. Eu am frecventat cursurile de norvegiană şi am asimilat-o uşor. Soţului i s-a dat mai greu, el fiind vorbitor de limbă rusă. Dar dacă știi engleza nu există nici o barieră. Aici toți vorbesc engleză, mai ales că există tare multe dialecte şi doi norvegieni din două orașe diferite au toate șansele să nu se înțeleagă, respectiv trec la limba engleză pentru a comunica.

Deşi am avut o sarcina fără probleme, dar nu am fost scutită de experiențe mai puţin plăcute. Când aveam 18 săptămâni de gestaţie am venit în Moldova pentru o vacanță de două săptămâni. Avionul a nimerit într-o zona turbulentă, pe care eu am simțit-o de-a binelea. Respectiv a doua zi am avut eliminări sângeroase care m-au înspăimântăt. Atunci am apelat la un medic din Chișinău. Am făcut ecografie unde mi-au zis că am un hematom sau mai exact o posibilă pată de sânge, a cărei provenienţă nu se cunoaşte, dar care nu e periculoasă. Dar am dat şi alte analize în urma cărora s-a depistat că am hemoglobina scăzută şi sânge în urină. Medicul mi-a prescris fier şi mi-a zis că am probleme cu rinichii şi dacă nu voi întrebuința două medicamente până la sfârşitul sarcinii voi avea mari probleme după naștere. Venind în Norvegia am mers la medic şi i-am povestit experienţa prin care am trecut. Mi-a zis că nu am nimic, căci nu mi se umfla picioarele, nu am probleme cu scaunul, nu mai am sânge. Posibil să fi avut vreun ţesut traumat, dar văzând neliniștea mea totuși m-a îndreptat la ecografie şi la un control suplimentar. Repet, în Norvegia starea emoțională a viitoarei mame are (uneori) o importanţă mai mare decât starea fizică. Am făcut ecografia şi totul era bine. Mi-a sugerat să nu beau fier, căci am o insuficienţă nesemnificativă de hemoglobină. Mi-a recomandat să întrebuințez carne roșie, ficat, rodie şi să fac cât mai multe plimbări. Surplusul de fier poate duce la probleme în timpul nașterii. Am născut la 40 de săptămâni şi două zile. Probleme cu rinichii nu au mai fost.

Referitor la asigurarea medicală – pentru evidență, naștere, controlul de după naştere precum şi asistenţa medicală  de până la 16 ani nu se achită nimic. Excepție fac analizele care nu sunt incluse în program. Eu, spre exemplu, am vrut să ştiu dacă am avut vreodată varicelă, respectiv, am achitat pentru aceată analiză. Dar pentru a obține toate aceste privilegii medicale, trebuie să te afli aici legal.

Cât priveşte îndemnizaţiile primite la naştere – indemnizaţia unică la naştere constituie 61 de mii de koroane norvegiene, echivalentul a şase mii de euro, sumă care nu se impune impozitării. Pentru a primi aceşti bani trebuie să fii înregistrat cel puţin un an în Norvegia. Dacă ai fost angajată legal, ai achitat impozite la stat, ai dreptul la concediu medical. Ambii părinți trebuie să aibă acest drept.  În acest caz primești 100% din salariu timp de 46 de săptămâni, dintre care zece  săptămâni de concediu este obligat să le ia tata, zece sunt ale mamei, iar restul pot fi împårţite după dorinţă. Sau mai este o altă posibilitate – de a primi 80% din salariu timp de 56 săptămâni. Dacă tatăl refuză să ia aceste zece săptămâni atunci ele se pierd. Aici să stea acasă un tată cu copilul este ceva normal. Legea permite să îţi iei un concediu de maternitate mult mai mare, doar că fără să fii remunerat. După un an, copilul merge la grădiniţă.

Şi acum despre naștere. Aceasta a fost ceva deosebit pentru mine. Termenul normal pentru naștere se consideră de la 37 de săptămâni până la 42 de săptămâni de gestaţie. Mă refer la sarcina cu un copil, fără complicații. Până la 42 de săptămâni nu se provoacă nașterea. Eu am născut la 40 de săptămâni şi două zile. Pentru naştere nu am fost internată în spital înainte de vreme. De obicei, la maternitate se vine când gravida e în faza activă şi intră direct în sala de naştere. În caz că ai dubii poţi veni pentru ca medicul să te vadă, dar dacă nu ai deschiderea de trei – patru centimetri a colului uterin, eşti trimisă acasă. În caz că te supără contracţiile ţi se administrează analgezice. Eu am avut contracții timp două săptămâni fiecare noapte, care mă distrugeau moral şi nu puteam dormi. Am fost la medic. Acesta mi-a recomandat să beau analgezice ca să pot dormi, să merg la bazin, la un masaj.

Sălile de naştere sunt foarte confortabile – masa de naştere, fotoliu pentru tata, duş şi veceu, scaun suport cu ajutorul căruia eu m-am putut deplasa în timpul contracțiilor. Unele săli au baie şi poţi naşte în apă, lucru permis de la a doua naştere.

Nu mi-am pregătit geanta pentru maternitate. Aici toate cele necesare se oferă de spital: scutece pentru copil, cămăşi (pentru naştere şi după naştere )pentru mamă, totul pentru igiena mamei şi a copilului şi haine pentru nou-născut pe perioada aflării lui în maternitate

La internare am fost întâlnită de moaşă, care în camera de examinare preventivă mi-a măsurat tensiunea , bătăile inimii, deschiderea ( era 6 cm ). După examinare, ne-au propus apă, ceai, cafea şi ne-au condus în sala de naştere. Naşterea a decurs foarte bine.

Am născut împreună cu soțul – practică firească pe aici. Nici nu se pune în discuţie. Am născut la ora 7.50 fără analgezice, epidurală ori alte chestii (se oferă deasemenea acupunctură, în caz că spitalul dispune de acest specialist). Eu am cerut să mi se facă compresă caldă pe spate. Soţul tot timpul a fost alături de mine. Mi-a oferit apă, mi-a adus aminte de respiraţie şi a participat la faza activă de naştere. În sală mai era sora medicală ce mă ținea de mână şi m-a lăudat într-una, era moașa care primea sarcina şi din când în când intra şi ieșea neonatologul care primeşte copilul imediat după naştere (îl cântăreşte, măsoară, spală etc.). Medicul vine doar dacă apar complicații.

Îndată după naştere, copilul mi-a fost pus pe piept pentru contactul piele la piele, despre importanţa căruia se vorbește mult aici.  După ce a fost luat de pe piept, soţul a fost învăţat de sora medicală cum se spală copilul (la robinet) cum se cântăreşte, măsoară , îmbracă etc. Astfel, educaţia pe care o primesc taţii în timpul sarcinii partenerei, continuă în sala de naştere.  Bărbatul află cât de important el să aibă grijă singur de copil, căci mama are nevoie de odihnă. Apoi ne-au adus mâncare (tartine, suc, cafea) şi ne-au lăsat în trei. O altă practică des întâlnită aici este faptul că toţi membrii familei - mama, tata şi copilul stau următoarele două – trei zile împreună. Intuiesc că în cazul nostru tatăl şi fiica au o legătură excepţională anume datorită acest fapt.  

În timpul alăptării nu se recomandă nici o dietă specială. Doar mâncare sănătoasă şi diversificată. Norvegia e ţara unde se luptă pentru alăptare, de aceea, cadrele medicale vă vor ajuta cu tot ce se poate. Eu am avut probleme şi am primit toată susţinerea – de la pastille, închirieri de pompă, până la consultații telefonice cu personalul calificat sau chiar discuţii tet-a-tet. 

Peste 24 de ore copilului i se i-a proba de sânge pentru 24 de boli diferite. Tot atunci se face controlul pediatrului. În cameră personalul intră fie la invitaţia ta, fie pentru ca să te informeze de orele ce se petrec în maternitate. În toate maternităţile se fac ore informative. Se adună mai multe familii şi se povestește despre alăptare, înfășare, îngrijire, boli ce pot apărea etc. Mi s-au oferit broşuri cu multă informație utilă. Am avut ore inclusiv şi cu un fizioterapeut, ne-a povestit antrenamentul recomandat în primele săptămâni. Sportul aici ocupă un loc important la orice vârstă. Şi desigur am avut acces la toţi medicii specialişti cu care am avut necesitatea să mă consult. Buricul copilului nu se îngrijeşte cu verde de brilliant. Doar se prelucrează cu apă salină în caz de inflamaţie. După externare peste câteva zile va veni acasă moașa de sector pentru a examina mama şi copilul, şi totodată vine helsesøster, din traducere - sora sănătăţii, care vă va monitoriza copilul mai departe.  

Controlul copilului nu se face lunar, ci la vârsta de şase săptămâni, trei, cinci, nouă şi 12 luni. Apropo, vaccinele sunt benevole. Totodată, am fost consultată în privinţa diversificării, dezvoltării, educaţiei. Pentru asta există o soră medicală, dar şi un pediatru, care primeşte copilul în zile speciale şi la ore speciale. Dacă e bolnav copilul, atunci se apelează la medicul de familie.

Toată această experienţă a fost una extrem de plăcută pentru mine. Acum, când mai am câteva zile până la naştere, nu mă cuprinde nici un fel de frică. Ci dimpotrivă, prima exprienţă mă face tot mai nerăbdătoare, să trecem din nou împreună prin emoţiile pe care le-am trait o dată alături de soţul meu, şi aşteptăm ca să ne curpindem cât mai curând prinţesa. 

Foto: arhiva personală