Experiența din Elveția: Copilul nu este centrul universului, iar părinții le stimulează independența încă din fașă

Irina Marclay s-a mutat din Moscova într-un orășel micuț din Elveția când și-a dorit o schimbare. Această țară o impresionează atât de mult încât femeia îi dedică postări lungi, dar extrem de interesante, pe contul său de Instagram. Nouă ne-a părut extrem de utilă experiența ei de părinte în Elveția și v-o redăm mai jos.

Irina este căsătorită cu un elvețian și este mama a doi băieți. Ea povestește și despre căsnicia cu un bărbat cu altă mentalitate – spre exemplu pentru ea elvețienii par cam plictisitori și calculați, dar în același timp, cu un astfel de bărbat zice că se simte în siguranță, iar căsnicia are un echilibru. De asemenea, bărbatul elvețian își vede femeia ca pe o personalitate, nu-i critică modul de a se îmbrăca, machia etc. și niciodată nu va aștepta ca doar soția să gătească, să facă ordine și să aibă grijă de copii. Irina mai spune că la început se uita cam urât la femeile elvețiene, care nu prea au grijă să se îmbrace stilat, să aibă părul aranjat, poartă doar încălțăminte comodă, nu se străduiesc să ascundă ridurile sau alte urme ale vârstei. Acum însă a înțeles că acestea își trăiesc viața așa cum le place, nu încearcă să pară altfel decât sunt cu adevărat, iar bărbații își respectă femeia la orice vârstă și nu se despart de ea pentru una mai tânără.

Și acum să trecem la aspectele ce țin de educația copiilor. Irina zice că în Elveția copilul nu este un fel de buric al pământului. El este tratat la egal chiar de la naștere, iar părinții îi stimulează independența din fragedă copilărie. Copiilor li se respectă spațiul intim și exact la același lucru se așteaptă și părinții. Maturii nu aleargă la copil imediat cum sunt chemați, dacă nu e ceva grav. Cei mici sunt învățați să aștepte și să respecte anumite limite.

Părinții elvețieni nu se tem de boli. „Enterovirus? Va trece!”; „Păduchi? Hm, e ceva obișnuit!”; „Răceală? Pff, asta e boală?”. Copiii nu sunt înfofoliți! „Vrei în ghete iarna? Poftim!”. După antrenament deseori picii merg, chiar și pe timp rece, în maiou și șorturi, căci nu sunt departe de casă și nu vor reuși să răcească.

Nu tremură toți asupra copilului. Stă în băltoacă? Ok, seara îl vom spăla. Mănâncă nisip? „Puiule, asta nu-i pentru mâncare, dar nu e nimic rău dacă deja ai încercat!”. Fraza preferată a părinților elvețieni este: „Nu e nimic grav!”. Copiii ajută cu lucrările prin casă. Părinții nu sunt slugi, deci fiecare are propriile obligații. Totodată, părinții nu fac lecțiile cu elevii, nu le controlează notele și nu-i influențează într-un fel sau altul să facă studii superioare. Copiii singuri trebuie să decidă încotro să meargă în viață.

Irina spune că inițial era șocată de sistemul de educație elvețian, care practic nu are discipline complicate la școală. Aici se pune accent pe individualitatea fiecăruia. Copiii sunt învățați cum să se descurce în viață – cum să aibă grijă de gospodărie, să se orienteze în spațiu, să cunoască mai bine arta și cultura, să facă mai mult sport. Există o disciplină generală „Științe”, unde se învață din toate științele câte puțin. Se consideră că unui poștaș sau unui vânzător spre exemplu nu-i trebuie cunoștințe din chimie, iar cel care va dori să cunoască mai multe va face studii superioare. La colegiu încep disciplinele mai grele și aici oricum ajung elevii foarte buni, iar la universitate în general selecția este foarte riguroasă.

Câteva observații care nu țin de parenting dar la general:

- În caz de divorț în Elveția femeia nu rămâne fără sprijin financiar din partea tatălui copilului (alimente n.r.), iar copilul nu rămâne fără tată;

- Aici nimeni nu se va apropia să-ți ofere un sfat, să te critice sau să-ți facă observație și nu va discuta felul în care arăți, viața ta personală sau modul în care îți educi copilul;

- Orice muncă se respectă și se plătește foarte bine – indiferent că este manuală sau intelectuală;

- Pe străzi este absolut sigur, copiii sunt lăsați să vină singuri de la școală;

- Toți locuitorii țări benevol au grijă de mediu – sortează gunoiul, economisesc apă, reutilizează ambalajele;

- Elvețienii sunt foarte cinstiți, foarte multe activități în această țară au loc în baza bunei conștiințe. Astfel, sunt locuri de unde oamenii cumpără legume fără a interacționa cu vânzătorul, își iau atâtea legume de câte au nevoie și lasă banii la casă. Un lucru pierdut este întors proprietarului. Toți strâng fecalele din urma câinilor scoși la plimbare.