Experiența unei moldovence care a născut în Portugalia: Pădure fără uscături nu există niciunde

Doina Stâna este o tânără mămică, moldoveancă, dar stabilită în Portugalia și care și-a născut fiul, David, tot acolo. La solicitarea Odoraș, Doina ne-a povestit experiența sa. Vedeți în continuare povestea acesteia.

Deci am ales să împărtășesc experiența mea de a naște în Portugalia nu pentru a mă lăuda, ci pentru că a fost un caz mai aparte. Deci sunt aici de 2 ani, și vreau să spun că pădure fără uscăciuni nu există niciunde! Am aflat că sunt însărcinată în 27 de săptămâni de sarcină, iar eu având abia 19 ani și fiind copleșită de o frică imensă - am rămas blocată.

Cu un test de sarcină și o analiză de sânge care confirma sarcina am mers la centrul de sănătate unde mi s-a făcut înregistrare și programare de urgență la medic. Nu știam a vorbi bine portugheza, actele abia erau în prelucrare și aveam de ajutor numai niște prieteni de familie, dar nu am fost neglijată, criticată sau înjurată de cineva, ci am avut parte de un comportament extraordinar din partea medicului ce mi-a monitorizat sarcina.

Am ales un spital de stat deoarece aveam parte de absolut totul gratis, de la consultații și analize, până la naștere. Aici nu există că „eu vreau să nasc prin cezariană deoarece îmi este frică”, ba dimpotrivă medicul îmi spunea să nasc natural că e cel mai bine, iar cezariana se face numai în cazuri excepționale. Aici am primit creme împotriva vergeturilor, cărți despre sarcină, naștere și alăptat.

Am făcut niște analize obișnuite, cum ar fi cea de sânge, urina, glucoza și am avut 3 ecografii - toate foarte bine explicate și cu fotografii la final.

Cât ține de spitalele private, pot să spun că acestea sunt costisitoare - este nevoie în jur de 3500 de euro pentru analize, ecografii și naștere desigur.

Am fost foarte impresionată de faptul ca aici nu se dă mită sau mulțumiri în spitale, așa ceva nu există, medicii spun că au salariu pentru lucrul lor și nu au nevoie de mulțumiri.

Ziua în care am născut nu o voi uita niciodată! 23 ianuarie 2016 - o zi de sâmbătă cu mult soare! Geanta era gata, iar eu așteptam ziua programată de medic, dar iată că în dimineața aia s-au rupt apele acasă. Am mers cu mașina la spital, nu am chemat ambulanța deoarece spitalul era cam la 15 minute de casa mea. Am avut parte de propria sală de naștere, am fost ajutată să fac baie înainte de a naște, să aleg dacă vreau naștere cu anestezie epidurală și desigur am avut parte de un personal medical excepțional de bun. Am fost numită „dragă, scump”, ba chiar mi s-a explicat că nu e nevoie să mă rușinez și că e ceva frumos să naști un copil. Ba chiar am fost și lăudată că cu toate că e prima sarcina, am născut foarte ușor și fără intervenții (rupturi, tăieturi).  După ziua asta am fost internată încă 3 zile într-un salon pentru o persoană.

Nu am avut cheltuieli suplimentare. Am mulțumit personalul cu câte o cutie de ciocolate, dar și pe astea cu mare greu le-au acceptat. În schimb am avut multe lecții, de exemplu: cum se face baie corect la bebeluș, atașare la sân, alimentație sănătoasă pentru a avea un lapte bun. După naștere am avut 4 luni de consultații la fel gratis la ginecolog. Primele 2 luni mergeam săptămânal la medic pentru verificarea greutății și dezvoltarea, iar după, până la un an, am mers o data la 2-3 luni. Sunt multe de povestit cum ar fi diversificarea, meniul copiilor, dar asta e temă aparte, și totuși, vreau să spun că e diferit de Moldova.

În privința indemnizației pentru copil fiecare primește diferit, după un anumit calcul, situație financiară și familială, impozite plătite etc. Suma este între 40 și 300 de euro, iar familiilor social vulnerabile statul le oferă ajutor în alimente, produse de igienă și pentru copil.

Cât ține de grădinițe: aceasta e o temă dureroasă pentru mulți și aici. În Portugalia rândurile sunt mari la grădinițe, însă se poate să reușești. E bine deoarece copilul poate merge de la 6 luni la creșă, iar părinții pot continua să muncească. Sunt grădinițe de tot felul: de stat, private, centre familiale sau babysiting, sau de stat-privată. Deci la alea private logic că plătim extrem de mult, începând cu 500 euro pe lună. La cea de stat nu plătim nimic, dar orarul este de la 8.00 până la 15.00. Ca să stea copilul până la ora 18.00 se plătește câte 10-15 euro pe zi. Centrul de babysiting e o creşă mică cu un număr limitat de copii, iar instituția de stat-privată e o grădiniță normală la care prețurile la fel diferă după un anumit calcul - impozite plătite, situație familiară - cam aproximativ între 60 și 250-300 de euro pe lună.

David la moment merge la un centru de babysiting, unde plătesc 150 de euro lunar cu totul inclus – adică ceea ce ține de alimentație. Sunt foarte mulțumită, la fel și el e extrem de fericit când merge de dimineață. Sunt deja 2 luni de când frecventează și pot să spun că situația e diferită radical, adică spre bine și asta mă bucură foarte mult.

Despre program: copiii desenează, privesc desene animate, se joacă pe afară, dorm la amiază până la vârsta de 4 ani, învață să numere, culorile, bunele maniere și multe alte activități. În schimb nu este rasism și discriminare, toți sunt egali. Au mese sănătoase de 4 ori pe zi. Și ce-mi place cel mai mult - că nu se strâng cadouri pentru educatori, bani pentru reparație sau covoare, sau televizoare. Este o taxă lunară și altceva nimic. Bine, uneori se adună bani pentru costume de sărbători, sau dacă vara merg la plajă pentru înghețată și atât.

Si totuși, sunt și minusuri și plusuri peste tot, și nu contează unde ne aflăm: în Moldova sau Portugalia, Statele Unite sau Germania. Cum am spus la început: nu există pădure fără uscăciuni.

Foto: arhiva personală