(FOTO) O mamă moldoveancă din Italia relatează cum face față carantinei cu copiii acasă deja de 3 săptămâni

(FOTO) O mamă moldoveancă din Italia relatează cum face față carantinei cu copiii acasă deja de 3 săptămâni

Sanda Andrieș este o moldoveancă stabilită de mai mult timp în Italia și care acum, ca mulți alți moldoveni, se află chiar în epicentrul zonelor cea mai afectată de infectarea cu coronavirus de tip nou, respectiv este în carantină și nu poate părăsi propria gospodărie. Ea a decis să ne povestească ce face acasă cu copiii în această perioadă. E de menționat că spre deosebire de cei stabiliți în orașe, Sanda are un plus – locuind într-un sătuc, are propria curte, unde organizează diverse activități cu picii ei. Vedeți mai jos ce ne-a scris mămica.

Vă scriu din Italia, regiunea Emilia Romagna, avem la activ 3 săptămâni de carantină. Nu știu dacă experiența noastră ar putea fi utilă, dar sper cel puțin să transmit mesajul de compasiune și solidaritate față de mamele cu copii, aflate în aceeaşi situație ca şi noi.

Așadar, duminică, 23 februarie, ajungem acasă de la Carnaval şi primim anunțul că a doua zi nu mergem la școală şi la grădiniță. Recunosc că m-am speriat, pentru că atât timp cât totul era undeva departe în China, părea doar o istorie tristă despre alții, dar acum devine deja şi a noastră. Primele zile au fost cele mai grele. Ulterior, jurnalul serii cu numerele crescânde, mai întâi cu sutele, apoi cu miile în fiecare zi, au devenit o rutină. Mesajele de îngrijorare ale celor apropiați de departe ne dau sentimentul că nu suntem singuri, am pus preț pe ele şi am înțeles că numărul celor care se gândesc la noi nu e atât de mare pe cât credeam.

Dezorientarea a durat puțin, pentru că ne-am pus pe treabă. Primim prin intermediul rețelelor de socializare teme de la învățatorii de la scoală şi Mark, băiețelul mai mare, de 7 ani, face lecții câteva ore pe zi. E o muncă intensă şi sistematică, încerc să-l ajut când e în dificultate şi ajung să conştientizez munca grea a dascălilor.

Matia, băiețelul mai mic, de 4 ani, primește mesaje audio de la educatori periodic. Faptul că le aude vocea, că poate să răspundă şi el cu un mesaj, îl bucură. Primim filmulețe video și înregistrări audio de la educatorii cercurilor pe care le frecventează, sunt mereu aşteptate şi ne bucură. Tehnologiile ne oferă posibilitatea virtuală de a fi alături și asta e atât de minunat.

Între timp, primăvara din curte ne oferă posibilitatea să o observăm. Zilnic ieșim afară (mămica ne-a precizat că nu au voie să iasă din propria curte n.r.) și profităm de trezirea naturii la viața ca să o studiem. Am discutat despre ciclul de viață al plantelor, am observat încolțirea cepei, structura ei morfologică, înmugurirea și înflorirea pomilor, structura florii şi polenizarea. Timpul s-a dovedit a fi valorificabil şi extrem de productiv, copiii sunt mai deschişi spre a studia decât mă așteptam.

Micuțul are mai mult timp de joacă, așa că iese cu „tehnica în câmp” pentru lucrările de primăvara. Ne-am ocupat de schimbarea ghivecelor la flori şi pe măsură ce se încălzește vrem să plantăm câte o floricică pentru toți colegii. Astfel, vom sărbatori dăruindu-le câte o floare revenirea la normalitate. Acum avem timp să ne satisfacem toate poftele şi nu ezităm, câte arome, câte gusturi, mmmmm...

Dimineața nu ne mai trezește deșteptătorul, seara putem sta mai târziu de orele 22.00 și ne place! Cântăm mult, dansăm, jucăm fotbal, basket şi încercăm să-i auzim mai des pe cei dragi. Desenăm, citim, modelăm, facem colaje şi cu cât trece timpul, înțelegem că pe lângă a avea gijă de sănătatea noastră, valorificarea acestui timp trebuie să fie un scop în sine. Copiii fiind încă mici, nu au telefon. Toate interacțiunile virtuale sunt monitorizate de mine, consider oportun să păstrăm limitele. Toți am sporit durata timpului petrecut online în această perioadă şi găsesc extrem de important faptul de a fi creativi în a găsi alternative de petrece cât mai mult timp în viața reală, în special pentru copii.

Zilele acestea, se scrie o pagină importantă a istoriei sec. XXI. Noi toți contribuim la cursul și dinamica acestor evenimente. Cred că modul cum trăim aceste zile îşi va lăsa amprenta asupra omenirii. În timp, povestea aceasta, îşi va face loc în istorie pe lângă poveştile triste despre război, foame etc. De noi, cei maturi, depinde în mare măsură calitatea timpului trăit în această perioadă de copiii noștri. Fiind constrânşi să stăm cu ei acasă, putem să le „construim" amintirile acestor vremuri, ca fiind un timp al familiei, al unei vacanțe neaşteptate, dar fericite!

 

Foto: arhiva personală

Adaugă comentariu