În Belgia, gravida este stăpână pe sarcină, ci nu medicul care o trimite la o duzină de investigații silite

Doina Pînzari este jurnalistă de profesie, meserie pe care a practicat-o timp de șase ani în Moldova. După două masterate făcute în afara țării, a decis să se reorienteze profesional spre domeniul afacerilor europene, job pe care a început să îl practice la Bruxelles. Între diferitele job-uri și studii pe care le-a avut, a reușit să își întemeieze o familie frumoasă, care în prezent are patru membri, inclusiv doi copii - o fetiță de aproape patru ani și un băiat apărut de curând în viața ei și a soțului. Astfel, continuând șirul poveștilor despre nașterea în afara țării, am ținut să aflăm de la ea despre cum e să naști în Belgia.

Aș vrea să încep cu specificul sistemului medical belgian pentru gravide. Până a vorbi despre anumite lucruri specifice gravidelor, cred că ar fi util să explic cum funcționează sistemul de asigurări în sănătate din Belgia. În general, pentru a beneficia de serviciile medicale disponibile în această țară, fiecare cetățean rezident trebuie să îndeplinească anumite cerințe și să întreprindă formalitățile necesare pentru a se afilia unei asigurări medicale. Ca și în Moldova, este vorba despre o asigurare medicală obligatorie, la care toți cetățenii participă de o manieră solidară, doar că asigurații au dreptul să-și aleagă compania („mutualité”) care le va rambursa propriu-zis cheltuielile medicale. Asigurarea medicală obligatorie de bază acoperă, în proporție de 75%, cheltuielile pentru o gamă variată de servicii medicale: consultații la medicii aleși de asigurat, medicamente, terapii fizice, implanturi, proteze, acoperirea parțială a cheltuielilor de internare într-un spital etc. Cei care doresc să beneficieze de o rambursare de 100% a cheltuielilor medicale pot opta pentru o asigurare complementară, pentru care desigur vor plăti suplimentar, dar prețul este unul accesibil, departe de a fi un lux. În rezumat, un angajat care s-a afiliat, spre exemplu, mutualității PartenaMut plătește lunar pentru asigurarea medicală obligatorie 3,5% din salariul său, la care se mai adaugă 10 euro virați direct companiei de asigurare pentru pachetul de servicii de bază.

În cazul unei gravide, această asigurare obligatorie de bază oferă un pachet întreg de servicii specifice, cum ar fi proceduri de kinetoterapie neonatală sau postnatală, contribuții financiare pentru rambursarea ajutorului menajer de care mama poate avea nevoie imediat după naștere, rambursarea cheltuielilor pentru închirierea sau cumpărarea echipamentului medical și paramedical, cum ar fi un storcător de lapte pentru sâni, un cântar pentru nou-născut etc. Cu alte cuvinte, pe lângă serviciile medicale tradiționale de care beneficiază orice asigurat, o viitoare mămică se bucură și de un pachet de servicii adaptat cerințelor sale de sănătate.

În ceea ce mă privește, în prezent nu sunt afiliată vreunei asigurări medicale din Belgia, ci beneficiez de asigurarea de sănătate a instituțiilor europene, care prezintă și mai multe avantaje comparativ cu asigurarea obligatorie belgiană. Spre exemplu, această asigurare mi-a permis pe parcursul sarcinii să fac analize, vizite la medici, consultații la specialiști, în numărul în care am considerat că este necesar sau în măsura în care astfel au considerat medicii pe care i-am consultat. De asemenea, asigurarea privată de care beneficiez îmi rambursează în proporție de 100% cheltuielile legate de naștere și de internare în maternitate, în cameră privată, în oricare din spitalele din Belgia sau din altă țară, la alegerea mea. Într-un final am ales un spital privat în apropierea nemijlocită a serviciului, dar și a locuinței noastre, astfel încât m-a scutit de distanțe lungi în cazul vizitelor sistematice la medic.

Cât despre numărul de ecografii, nu le-am dus contul, dar cred că am făcut câte una de fiecare dată când am fost la ginecolog, adică aproximativ o dată pe lună. Și desigur așa cum e și firesc, în ultima lună de sarcină, am făcut câteva examene ecografice. Aceste ultime ecografii erau precedate de un „monitoring”, prin care cu ajutorul dispozitivelor medicale speciale se înregistra timp de aproximativ o jumătate de oră, bătăile inimii bebelușului, precum și prezența sau lipsa contracțiilor ca semne de apropiere a travaliului. Mi-a plăcut mult acest exercițiu, de care n-am avut parte la prima sarcină. Este minunat să stai să asculți inimioara bebelușului.

Din start trebuie să menționez că, precum a fost și prima mea sarcină, și de această dată am avut parte de o graviditate excelentă, fapt pentru care am ieșit în concediul de maternitate cu doar patru zile înainte de nașterea propriu-zisă. Altfel spus, luni a fost ultima zi de lucru, iar vineri deja am născut. A fost perfect așa pentru că așteptarea nu mi s-a părut lungă, asta chiar dacă aș fi putut alege să stau acasă cu șase săptămâni înainte de data preconizată pentru naștere.

Analizele de sânge și urină sunt cele care se cer sistematic, dar nu mai puțin de trei ori pe parcursul sarcinii: la început, la mijlocului sarcinii și spre finalul gravidității. Din nou, eu am făcut, probabil, mai mult decât trei runde de analize și anume pentru a evita anemia, dar și pentru a nu expune fetusul riscului de a se contamina cu toxoplasmoza, infecție contra căreia nu sunt imunizată, și care prezintă pericole importante pentru copilul aflat în dezvoltare. Spre marea mea bucurie, toate analizele și investigațiile medicale au avut de fiecare dată rezultate perfecte așa că n-au reprezentat decât o simplă formalitate în cazul meu.  

Desigur, toate serviciile medicale, analizele, consultațiile, ecografiile, fie ele într-un spital public sau privat, au un anumit preț. Acest preț variază în funcție de instituția și medicul pe care ți-l alegi. Spre exemplu, o consultație la un medic generalist “convenționat” (ce practică prețuri prestabilite de o convenție) costă 25 de euro, iar la un medic „neconvenționat” (liber în a-și stabili prețul său) se ridică și la 40 de euro. Vizita la un medic specialist, cum ar fi un ginecolog sau un pediatru, variază între 40-70 de euro. Un examen ecografic costă aproximativ 25-30 de euro și așa mai departe. Pacientul plătește serviciul medical, iar ulterior expediază companiei asiguratoare dovezile cheltuielilor pentru a fi recuperate. După cum am menționat, aceste cheltuieli sunt rambursate în proporție de 75% dacă ai o asigurare medicală obligatorie de bază în Belgia, și în proporție mai mare, dacă beneficiezi de o asigurare complementară sau una privată, așa cum e și cazul meu.

Unul dintre aspectele distincte ale medicinii în Belgia, dacă e să comparăm cu Republica Moldova, e că pacientul, fie el o gravidă sau oricare altă persoană ce are nevoie de îngrijiri medicale, este absolut liber să-și aleagă spitalul, medicul, clinica la care să-i fie prestate serviciile medicale. În aceste condiții, e de la sine înțeles că viitoarea mămică este în drept să determine singură dacă vrea să nască acasă sau la spital, sau dacă dorește ca sarcina să-i fie monitorizată de către un medic ginecolog sau o moașă. Această situație de lucruri mi-a permis, în cea de-a doua gravididate, să constat că eu sunt stăpână pe sarcina mea, și nu medicul de familie care, așa cum știm bine în cazul Republicii Moldova, este cel care te cheamă sistematic la controale obligatorii.

Nașterea a fost una extrem de ușoară, astfel că la puțin peste două ore de la intrarea în spital îmi țineam deja minunea în brațe. Am avut parte de o îngrijire de cea mai înaltă calitate, cu o echipă medicală zâmbitoare și binevoitoare, gata să te ajute atunci când ai nevoie. În scurtul sejur petrecut la maternitate mi s-a oferit un meniu variat cu fructe și legume proaspete, cu cafea și, dacă eram o amatoare, primeam la cerere și bere slab alcoolizată. Soțul a fost foarte mirat să o vadă inclusă în meniul de băuturi.

Rolul tatălui în această ecuație este la fel de important ca și al mamei. Tații sunt îndemnați activ să participe la naștere, astfel că majoritatea mămicilor sunt însoțite de partenerii în sala de nașteri. Tăticul nostru n-a făcut o excepție și, desigur, a fost prezent pe durata întregului proces, a tăiat cordonul ombilical și a imortalizat cele mai emoționante și frumoase momente.

Sistemul medical belgian m-a surprins în primul rând prin faptul că o asigurare medicală de bază îți oferă confortul de a beneficia de serviciile medicale pe care ți le alegi singur și nu de cele pe care ți le impune sistemul. Mă gândesc cu regret la situația pacienților din Moldova care sunt obligați să obțină tot felul de “îndreptări”/recomandări pentru a putea face niște investigații mai specifice sau să beneficieze de consultația unui anumit medic specialist. Uneori confortul de a ști că-ți controlezi singur alegerile în domeniul serviciilor medicale, îți poate oferi o doză mai mare de sănătate decât o duzină de tratamente silite, luate împreună.

Foto: arhiva personală