Limbajul culorilor: Ce semnifică fiecare culoare din desenele copiilor
Desenul copiilor este foarte bogat în detalii şi analiza lui nu poate fi redusă la o simplă contemplare a culorilor, ci ar trebui să cuprindă factori cum ar fi vârsta copilului, mărimea și forma desenului, localizarea în foaie etc.
Cu toate că fiecărei culori îi poate fi atribuită, în general, expresia unui număr de trăsături temperamentale ale artistului, culorile nu se prezintă în mod izolat ci, de obicei, în combinaţie cu altele. Mai degrabă din această asociere trebuie să se poată extrage informaţii, decât din fiecare culoare în parte. Este adevărat că, uneori, o culoare este predominantă, și atunci se ține cont de caracteristicile atribuite cel mai probabil culorii în particular.
Trebuie specificat că o astfel de interpretare nu este o metodă ştiinţifică şi este supusă erorilor de apreciere. Cu toate acestea, interesul său constă în faptul că este foarte utilă pentru a detecta eventualele probleme la copii într-o formă mai puţin invazivă, ca un joc, dar în acelaşi timp, reflectă multe dintre experienţele sale, care altfel ar fi greu să le exprime.
Orice ipoteză suspectată în desen sau în analiza culorii, trebuie verificată cu o evaluare mult mai structurată. În orice caz, desenele, ca şi materiale suplimentare, sunt esenţiale pentru psiholog.
Aceste caracteristici ale culorii variază în funcție de nuanță. Culorile pastelate aplicate uşor şi uniform sunt asociate temperamentelor calme şi emoţionale. În contrast, culorile puternice sunt asociate sentimentelor intense, fie pozitive (dragoste) sau negative (agresiune).
Un alt aspect important, ce trebuie luat în considerare atunci când se analizează culoarea în desenele copiilor, este adecvarea lor (de la vârsta de 7 ani). Și anume, în cazul în care copilul reprezintă diferitele elemente sau obiecte respectând sau nu culoarea lor reală (de exemplu soarele galben, cerul albastru etc.). Un soare verde nu-l putem interpreta după caracteristicile cheie ale acestei culori, ci din motivul schimbării din partea copilului .
Semnificația culorilor:
|
Culoarea |
Caracteristicile asociate |
Alte detalii |
|
Galben |
Când predomină această culoare în desen poate semnala existența anumitor tensiuni sau situații conflictuale, de obicei în mediul familial (în special cu tatăl). Galbenul este o culoare intermediara ce indică inconștient precauție, prudență. De asemenea trecerea de la o situație la alta. |
Dacă galbenul apare în desen, fără a fi predominant, poate fi interpretat ca energie, dinamism, adaptare și creativitate. |
|
Albastru |
În general albastrul este o culoare ce transmite calm, sensibilitate, lipsa impulsivității, înțelegere, capacitatea de a gândi. Pe scurt, predominanţa albastrului în desen poate fi înţeleasă ca abilitatea de control de sine și inteligență emoțională. Unii copii o estompează uşor pentru a crea cerul sau marea (sensibilitate, afectivitate). |
Unii autori susţin că prea mult albastru în desene ar putea însemna un semn de enurezis. Este posibil ca unii copii, să reprezinte așa, inconștient, problema lui nocurnă – Enurezisul (pierderea involuntară de urină). |
|
Maro |
Maroul este o culoare puternică, care poate lua diferite nuanțe şi pe baza lor, diferite semnificații. Vedem maroul de obicei la trunchiurile de copaci desenate, reprezentând propriul „eu”. O predominanță de maro poate însemna necesitatea de a avea „picioarele pe pământ,” viziune realistă a situațiilor, responsabilitate prematură. De asemenea, tendinţe agresive (justificate ca defensive) în cazul în care tonul este foarte întunecat. |
Maroul poate indica, de asemenea, în funcţie de context şi de configurarea desenului: seriozitate, persistenţa, prudenţă şi intoleranţă. |
|
Negru |
Culoarea neagră este cea mai puternică şi este asociată în diferitelor modele contradictorii între ele. Negru a fost folosit tradiţional pentru a reprezenta duelul pentru pierderea de familie şi de moarte, dar este, de asemenea, o culoare foarte populară în modă şi utilizată pentru a obţine un design foarte elegant şi sofisticat. O predominanţă a acestei culori, indică o personalitate rebelă, emotivă, suferindă. De asemenea, melancolică, ruşinoasă sau care simte nevoia de a iesi în evidență. Interpretarea ei trebuie să se bazeze pe indicii contextuale din restul desenului. |
În cazul în care desenul arată o predominanţă de negru în combinație cu roșu, cel mai probabil scenariu este că este vorba despre un copil cu puțină răbdare, hiperactiv, tendinţe impulsive şi / sau agresive, mai ales dacă este însoţită de o linie neregulată, unghiulară şi puternică. |
|
Roșu |
Roșul este o culoare preferată de copii. Sensul său este aproape întotdeauna asociat cu vitalitate, energie, curaj, pasiune, entuziasm şi, în general, cu toate emoţiile umane. În cazul în care prezenţa lui este combinată într-un mod echilibrat, cu alte culori, este un exemplu de echilibru, emoţii controlate şi chiar de activitate sănătoasă. Un roşu predominant indică, de obicei, ambiţie, lipsă de autocontrol, plăcere pentru risc, iraţionalitate, sexualitate prematură (în funcţie de vârstă, etc). |
Un roșu foarte puternic, dominant în desen, însoţit de linii ascuţite şi definire slabă da desenului, poate semnaliza: ostilitate, agresiune, încălcarea regulilor şi chiar violenţă. |
|
Roz |
Rozul este asociat în mod tradițional cu lumea femeilor, dar, de asemenea, poate fi des întâlnit la copii mici. Acesta este asociat cu sensibilitate, afectivitate, preferinţa pentru o lume ideală (prinți și prințese). De asemenea, plăcere pentru activităţile liniştite. Prea mult roz poate indica nevoia de a se deconecta de realitate (de la 7 sau 8 ani, în special la băieți). |
|
|
Verde |
Verdele este o culoare asociată, în primul rând, liniștei, odihnei, speranţei, dragostei de natură, sensibilității, etc. Ca şi în cazul altor culori, poate avea diferite nuanţe. De la verdele cel mai deschis (calm, sensibilitate), la cel mai închis (decizie, speranță), trecând prin mai multe nuanțe. |
Predominanța verdelui sau utilizarea lui în elemente ce nu-i corespund (de exemplu apa, cerul), poate semnala răzvrătire, nonconformism, toleranţă scăzută la frustrări. De asemenea dezechilibru personal sau emoțional |
|
Violet |
Am putea defini culoarea violet, ca cea mai spirituală din toată gama de culori. Sensul său este, în principiu asociat cu o personalitate idealistă, care este dominată de principiile etice, religioase, morale sau de alt tip. De asemenea, presupune o expresie a dorinţei inconştiente, controlul pasiunilor şi chiar melancolie sau tristeţe. La copii este rar întâlnit într-un mod dominant. |
Predominanța violetului în desenul copiilor, deşi rar întâlnită, a fost asociată cu expresia răului interior referitor la modelele educative, din partea părinţilor prea rigizi şi intoleranți. Acest lucru formează în copil teama de a nu fi capabil să obţină satisfacerea pe deplin a aşteptărilor părinţilor lor. |
Sursa: clicpsihologic.ro
Share:
