Psiholog despre cum se dezvoltă un copil care a fost bătut

Părinții sunt universul copilului. Acțiunile acestora îi vor marca toată viața. Bătaia, violența psihică nu vor aduce nimic bun copilului și urmele vor rămâne pe viață.

„Cel mai rău lucru nu e neapărat violența, ci spaima cu care rămâne copilul. Spaima blochează creierul și îngheață sufletul. Împiedică dezvoltarea copilului pe toate planurile. Se nasc în interiorul lui anxietate, frici, apatie, tristețe care poate deveni depresie…” explică psihologul Camelia Anca Baciu pentru csid.ro  

Să nu credeți ”că unde dă mama, crește”. Din contră, mulți copii somatizează în diverse moduri în urma violențelor: dureri de stomac, de cap, febră, diaree, dezvoltă ticuri etc. Omulețul se va gândi așa: „Dacă mama și tata dau în mine (la propriu și la figurat) înseamnă că nu sunt deloc valoros și nu contez și deci pot să și mor!”

Copiii au nevoie de părinți autoritari care să le impună reguli și limite, oferindu-le totodată și variante de alegeri, lăsând loc de negocieri. Nu educația dictatorială este soluția! Copilul este atât de dependent de părinte, încât trebuie să-l inventeze bun, dacă el nu este așa! Îl investește cu putere de zeu, ca să se simtă protejat și își va căuta întotdeauna un sens, o explicație vis-a vis de violența lui. Concomitent, simte și confuzie: De ce mama azi mă ia în brațe, mă pupă și-mi spune că mă iubește și mâine mă bate și țipă la mine? Copiii abuzați învață că sursa iubirii și a violenței este aceeași.

Consecința este ambivalentă față de figura parentală, însoțită de  diminuarea încrederii: “Mă iubește? Mă urăște? Îi pasă de mine?…”

Dacă toate astea nu sunt reglate și clarificate, viitorul adult va suferi emoțional, relațional… Cu dificultăți de adaptare și disfuncționalități. Și va exista „șansa” de a perpetua ce a văzut și ce a pățit în copilărie/adolescență mai apoi în viitoarea familie, în relațiile semnificative din societate. Ca o matrice repetitivă.