Ca părinte crezi că faci tot ce e mai bine pentru copilul tău. Din păcate, însă, unele acțiuni nu sunt cele mai fericite și, în loc să-i faci bine copilului, îi faci rău și intri, astfel, în categoria „părinte toxic”.

Iată câteva semne evidente că ești un părinte toxic. Faci și tu așa ceva?

1. Nu îi confirmi copilului că este în siguranță

Sunt părinți care cred că își călesc copiii dacă sunt mai reci cu ei. Însă, dacă ar fi copii și ar primi un astfel de tratament, s-ar simți mai degrabă respinși decât iubiți. Copilul are nevoie de dragoste și de securitate, mai ales în primii ani de viață.

2. Ești prea critic

Toți părinții critică, din când în când. Fără această componență, copiii n-ar putea învăța multe lucruri. Însă un părinte toxic nu face altceva decât să critice toată ziua. Se leagă doar de lucrurile făcute greșit și nu laudă niciodată reușitele. Din păcate, acest tip de comportament induce apariția unei autocritici neconstructive la copil.

3. Ceri prea multă atenție

Nu doar copiii cer atenție, ci și părinții le cer copiilor atenție. Acest lucru poate fi văzut ca o formă de creare a unei relații între ei, însă copilul are nevoie și de timp petrecut pentru el, pentru bucuria lui, nu trebuie să fie legat de părinte. Un părinte bun trebuie să-i lase copilului suficient spațiu pentru a se dezvolta, pentru a fi copil, fără să-i ceară constant interacțiuni care să-i satisfacă părintelui niște nevoi.

4. Faci glume pe seama copilului

Glumele nevinovate pe seama copilului pot fi motiv de râs în familie, însă când ironiile devin o obișnuință, poate fi o problemă uriașă. Copilul se poate învăța cu faptul că este în regulă ca cineva să râdă de el pentru că este prea slab, sau prea gras, sau prea înalt, sau prea scund. În al doilea rând, stima de sine a copilului va scădea considerabil. Atunci când ai ceva de transmis copilului, mesajul trebuie să fie clar, cinstit, pe un ton non-critic și, mai ales, fără glume.

5. Crezi că e vina copilului pentru comportamentul tău

Mulți dintre părinții din ziua de azi au crescut cu sentimentul de vină, cu sentimentul că abuzul fizic sau emoțional al părinților lui a fost justificat, că l-au meritat. Ajunși adulți, acești părinți transformă orice situație într-un avantaj al lor și îi lasă copilului doar doua soluții: acceptă ca părintele greșește sau își internalizează vina. De cele mai multe ori, însă, copilul internalizează vina și contribuie la perpetuarea greșelilor părinților lui cu proprii săi copii.

6. Nu-i permiți copilului să-și exprime emoțiile negative

Copiii pot fi triști, nefericiți, frustrați, temători. Iar datoria părintelui este să fie acolo pentru copilul său, să-l aline, să-l susțină. Nevalidarea trăirilor negative ale copilului poate duce la depresie, iar copilului îi va veni foarte greu să își gestioneze trăirile negative la maturitate.

7. Copilului îi e teamă de tine

Deși disciplina și regulile clare sunt importante pentru un copil, acestuia n-ar trebui să-i fie frică de părinți. Un copil care este crescut în acuzații și pedepse, nu va putea să vorbească cu părinții săi despre nimic.

Părinții trebuie să înțeleagă diferența între respect și teamă. Iar un copil trebuie să știe că, indiferent de situație, se poate baza pe părinții săi.

8. Egoism din partea părinților

Părinții trebuie să fie atenți la opiniile copiilor. Și cei mici ar trebui implicați în deciziile familiei. Întreabă-ți copilul ce ar vrea pentru cină sau unde i-ar plăcea să mergeți în vacanță. Va conta foarte mult pentru viitorul lui ca adult, când va trebui să ia decizii.

Dacă se întâmplă să iei o decizie care nu este pe placul copiilor, nu trebuie să lipsească explicațiile. Acest lucru îl va ajuta mai târziu să-și argumenteze propriile decizii.

9. Realizarea viselor prin copii

Unul dintre cele mai egoiste lucruri pe care le poate face un părinte este să-și îndeplinească visele prin copilul său, împotriva voinței acestuia din urmă. Nu ar trebui să-ți forțezi copilul să se facă medic, doar pentru că tu ai picat examenul la Medicină. Copilul trebuie să-și trăiască propria viață.

10. Folosirea banilor sau a sentimentelor de vinovăție pentru a-i manipula

Iubirea și respectul copilului nu se câștigă prin bani sau prin șantaj emoțional. Dacă îi dai ceva copilului, n-ar trebui să-i faci reproșuri mai târziu sau să aștepți ceva în schimb.

11. “Silenzio stampa”

Încercarea de a rezolva o problemă cu copilul prin „silenzio stampa” este mai mult decât o… copilărie. Comunicarea este esențială în relații, inclusiv în cea cu copilul tău. Tăcerea nu aduce nimic bun, dimpotrivă. Vă va îndepărta și mai mult.

12. Nu se respectă limitele

Copilul are nevoie de intimitate, de spațiu personal. Respectă-i-l! De asemenea, dacă faci promisiuni, respectă-le! Altfel nu vei putea câștiga încrederea copilului tău.

13. Copilul este responsabil de fericirea părintelui

Știți părinții care vorbesc despre câte sacrificii au făcut pentru copiii lor și cer în schimb răsplata pentru acele „sacrificii”. Părinții nu trebuie să uite că au făcut copii pentru că așa și-au dorit, iar acei copii au dreptul la propria lor viață.

Fericirea nu ți-o dă copilul. Nefericirea ta nu este ceva ce ar trebui să pui pe seama copiilor. Nu pune pe umerii copiilor această presiune. Fiecare este responsabil de propria fericire.

Alte comportamente care intră în arsenalul unui părinte toxic:

– când sunt supărați, devin pasiv-agresivi sau își ignoră copiii;

– sunt dependenți de alți oameni (copii, soț/soție) ca să își împlinească nevoile;

– critică mai mult decât ajută;

– vorbesc urât;

– își fac copiii să se simtă vinovați pentru starea lor proastă;

– își impun respectul prin forță și intimidare;

– le reamintesc copiilor la fiecare secundă cât de mult se „sacrifică” pentru bunăstarea lor;

– își trăiesc viața și visurile prin realizările copiilor;

– flatează oamenii față de care au un interes și vorbesc urât persoanele care nu le sunt de folos, de cele mai multe ori de față cu copiii, învățându-i un comportament periculos și perfid;

– nu sunt niciodată de vină, întotdeauna ceilalți sunt responsabili pentru tot, indiferent despre ce e vorba;

– nu își sună copiii mai mari decât atunci când au nevoie de ei;

– refuză să rezolve problemele din relație pe care le indică proprii copii;

– așteaptă întotdeauna să le dai, să le aduci, să faci în locul lor, fără a oferi reciprocitate;

– sunt geloși pe viață și realizările copiilor lor;

– își bârfesc copiii;

– refuză să își recunoască greșelile;

– își pun propriile interese înaintea nevoilor copiilor lor;

– le pun bețe în roate copiilor în drumul spre o anume realizare.

Sursa: sfatulparintilor.ro