Medic chirurg ginecolog: 5 riscuri la care te supui dacă apelezi la embolizarea arterelor uterine și fibromul uterin

Dr. Gabriel Mitroi, medic primar Chirurgie Laparoscopică Ginecologică, expune câteva considerații referitoare la embolizarea arterelor uterine.

Consider că este necesar să abordez un subiect care capătă o popularitate din ce în ce mai mare pe plan local – embolizarea arterelor uterine. Din start țin să menționez că echipa noastră nu realizează această procedură, iar în cele ce urmează voi motiva această alegere.

Alături de chirurgia endometriozei și a patologiei oncologice ginecologice, în cadrul departamentului nostru chirurgical, ne ocupăm frecvent de patologia uterină benignă – fibromul uterin.

Această patologie poate fi gestionată corect doar prin monitorizare sau tratament chirurgical. Tratamentele medicamentoase hormonale (progestative, analogi Gn-RH, Ulipristal etc.) nu și-au dovedit încă eficacitatea și sunt grevate de o serie de efecte adverse.

Embolizarea arterelor uterine în tratamentul fibromului uterin – posibile efecte adverse

Embolizarea arterelor uterine efectuată în cadrul fibroamelor uterine și, mai nou, al adenomiozei este prezentată pacienților ca fiind o metodă sigură de tratament, fără a fi necesară intervenția chirurgicală.

De fapt, ar fi necesară o discuție mai lungă și mai aprofundată despre această procedură. Pacientele au dreptul să cunoască riscurile la care se supun, să cântărească beneficiile dovedite ale tratamentului chirurgical, precum și potențialele efecte adverse ale embolizării.

Pentru fibroamele uterine de mici dimensiuni (monitorizarea clinică și ecografică sunt suficiente.

În cazul fibroamelor uterine de dimensiuni crescute, a celor care sunt simptomatice (dureri, sângerări, infertilitate etc.), tratamentul chirurgical este indicat.

Embolizarea arterelor uterine, o atitudine terapeutică la care s-a renunțat de mult timp în țările vest-europene și SUA, are indicații extrem de reduse la paciente ce refuză operația sau au contraindicații anestezice pentru aceasta.

De multe ori sunt prezentate doar presupusele beneficii, riscurile fiind „omise” sau minimizate. Se creează impresia că beneficiile depășesc cu multe riscurile. Din categoria acestora din urmă fac parte cele ce urmează:

Durerile post-intervenție EAU (embolizarea arterelor uterine) sunt de cele mai multe ori mult mai mari decât cele după o miomectomie laparoscopică.

De asemenea, riscul de recidivă al bolii este foarte mare, această procedură nefiind una radicală (nu extirpă fibromul uterin), ci doar reduce semnificativ vascularizația acestuia.

Uneori, se prezintă la noi paciente care au suferit EAU în urmă cu 2-3 ani, iar acum fibromul uterin, inițial „embolizat”, are dimensiuni mult mai mari decât avea înainte de intervenție.

Din păcate, un alt mare dezavantaj al acestei tehnici este lipsa materialului biopsic, știind bine-cunoscutul potențial de malignizare al acestor leziuni – mai ales când fibromul depășește 7-8 centimetri.

De cele mai multe ori, pacientele care recurg la acest tip de procedură sunt femei tinere ce își doresc o sarcină în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Embolizarea arterelor uterine are un efect extrem de nociv la nivelul endometrului (stratul intern al uterului, locul de implantare al embrionului). Acest lucru face ca apariția unei sarcini intrauterine să fie extrem de grea sau, uneori, imposibilă.

Multe dintre pacientele pe care le examinăm se plâng de reducerea semnificativă a fluxului menstrual, de apariția durerilor menstruale, fapt explicat prin apariția sinechiilor uterine (una dintre complicațiile redutabile ale EAU).

Acestea fiind spuse, recomandarea mea este de a se evita apelarea la această procedură. Cred că este mult mai bine să avem o atitudine expectativă în fața fibroamelor asimptomatice, de mici dimensiuni, decât a interveni în orice fel. Atunci când fibromul uterin devine simptomatic, miomectomia laparoscopică reprezintă metoda de tratament de elecție.

Am reușit împreună cu echipa mea să extirpăm fibroame uterine cu dezvoltare intramurală (dezvoltate în grosimea peretelui uterin) cu dimensiuni de până la 15 centimetri. Deci, dimensiunea crescută a fibromului uterin nu mai reprezintă o contraindicație de laparoscopie în cadrul echipelor chirurgicale antrenate.

Înțelegem în egală măsură reticența pacientelor la intervenții chirurgicale și deschiderea lor către terapii alternative care par mai puțin invazive. Însă, în același timp, trebuie să ne informăm temeinic cu privire la orice ni se prezintă ca fiind o variantă mai bună la metodele terapeutice clasice ce și-au dovedit în timp eficacitatea. Din păcate, în unele cazuri, nu există „scurtături” către vindecare.

Sursa: csid.ro