Vezi dacă te încadrezi în cele 9 tipologii de mamă toxică!

Constantin Cornea, psihoterapeut, spune că sunt mai multe cauze pentru care o mamă ajunge să devină toxică - familie cu probleme, o relație disfuncţională cu partenerul, o sarcină din întâmplare sau una dorită doar fiindcă ticăie ceasul biologic etc.

După explicaţiile legate de cum poate ajunge o mamă să devină toxică pentru propriul copil (fără să conştientizeze acest lucru), psihoterapeutul Constantin Cornea a detaliat tipologiile:

Imatura. Este cea care avea nevoie de copil pentru a avea partener de joacă sau pentru a nu mai fi nevoita să meargă la serviciu. Este toxică pentru că se ascunde de propriile probleme nerezolvate în spatele rolului de mamă.

Obsesiva. Copilul este o obsesie şi asta se vede la orice pas. Ea doreşte să vadă pe toată lumea învârtindu-se în jurul propriului copil. Copilul merită totul, primeşte totul, nimeni nu este îndeajuns de bun pentru el, orice face acesta trebuie înţeles, protejat, alintat.  Dacă cel mic face o boacănă, nu el este vinovat, ci ceilalţi. Nu ai voie să îi spui ceva negativ legat de copil şi oricine îndrăznește să îl critice pe cel mic, devine brusc duşmanul ei.

Atotcunoscătoarea. Ea le ştie pe toate, a citit totul despre creşterea şi educarea unui copil şi face totul perfect. Are tendinţa de a-şi da cu părerea chiar şi atunci când nu este întrebată, le ştie pe toate şi nu ai voie să o contrazici. Dacă cel mic se îmbolnăveşte, se ceartă cu medicul, pentru că ştie mai bine decât el ce are copilul şi cum trebuie tratat şi din acest motiv umblă de la un medic la altul, iar tratamentele le face mai mult după ureche decât după indicaţiile specialiştilor, fiind convinsă că ea ştie mai bine decât oricine. Nimeni şi nimic nu se ridică la nivelul aşteptărilor ei atunci când este vorba de copil. Nici medicii, nici profesorii, prietenii sau apropiaţii.

Nepăsătoarea. A născut un copil pentru că trebuia să o facă şi pe asta. Însă, sarcina sau bebeluşul, nu au schimbat-o cu nimic. Nu alăptează să nu i se lase sânii, nu se trezeşte noaptea pentru că este obosită şi, în general, aşteaptă ca toată lumea să o ajute iar ea să se ocupe doar de propria persoană.

Depresiva. Plânge fără motiv, vede totul în negru, are senzaţia că nimeni şi nimic nu o ajută şi nu o poate face să se simtă bine.

Carierista. A născut un copil, dar nu are timp de el. Pentru asta angajează bone, se ceartă cu familia ei sau a soţului, apelează la oricine şi consideră că toţi se implică mult prea puţin în creşterea copilul, iar ea este o victima a sorţii.

Ipohondra. Este cea care are senzaţia că ea şi bebeluşul au tot timpul o problemă de sănătate. O recunoşti pentru că este în permanent pe drumuri, citeşte pe net despre boli şi are senzaţia că suferă de o afecţiune, ea sau copilul. Iar ceilalţi, inclusiv medicul, îi ascund adevăratul diagnostic, şi din acest motiv, curând, ceva grav se va întâmpla.

Ratata. Este cea care a avut un vis legat de: şcoală, artă, sport , vreo pasiune şi nu l-a realizat. Dar copilul ei va reuşi! Şi pentru asta îşi sacrifică tot timpul şi banii, indiferent de talentele înnăscute ale propriului copil, pentru ca acesta să devină campion. Cu orice risc, în orice condiţii. Pentru că ea nu a realizat, neavând condiţii. Dar copilul nu are nici o scuză. Chiar dacă nu are aptitudinile necesare.

Mama copilului „trofeu”. Copilul s-a născut pentru ca ea să aibă în ce să îşi investească banii, pentru a avea un copil: genial, polivalent, deosebit, atlet, poliglot, ambidextru, dezvoltat fizic şi intelectual mult peste nivelul lui de vârstă. Pentru o astfel de mamă copilul este o investiţie în orgoliul propriu.

Putem vorbi pe acest subiect la nesfârşit, pentru că greşelile de creştere şi educare ale unui copil sunt multe şi sunt născute din frustrările părinţilor. Concluzia psihoterapeutului este că, pentru a avea un copil sănătos psihic, în primul rând trebuie să avem părinţi echilibraţi mental. Iar aceştia ar trebui să îşi rezolve propriile probleme, frustrări, nerealizări, tulburări de personalitate sau de comportament, înainte de a deveni părinţi, tocmai pentru a nu perpetua acest „blestem” generaţiilor viitoare.

Sursa: csid.ro; medaboutme.ru