O mamă din Rusia a găsit o metodă genială ca să-și învețe fetița să scrie

Tatyana Ivanko din Federația Rusă și-a asumat rolul de educator și învățător pentru fiica ei. Mai mult decât atât, a studiat și a pus în practică metode de educare și învățare pozitivă, constructivă. Mămica a pus în practică o metodă care ni se pare foarte bună, dacă nu chiar genială, pentru a-și învăța fetița să scrie.

Femeia a ales să nu sublinieze/corecteze/taie cu roșu greșelile, ci să încercuiască, folosind pasta verde a pixului, semnele grafice, literele ori cifrele care erau făcute corect. Știți ce a ales, de fapt? Să producă fetiței ei emoții pozitive în relația cu învățatul. În timp ce mama-i revizuia munca, fetița, în loc să simtă frică de greșeală (care cel mai des generează frustrare), simțea bucurie când i se evidențiau semnele reușite.

„I-am încercuit semnele, literele care-i ieșeau bine. Rezultatul? Fiicei mele îi plăcea mult să exerseze scrisul și, după ce termina un rând, mă întreba: „Mami, care este cea mai frumoasă?”. Și era atât de fericită și mândră când rosteam „Perfect” la fiecare încercuire a unui semn scris corect”, spune Tatyana.

 Haideți să vedem care este diferența dintre cele două abordări:

1. Corectura cu roșu pe foaie înseamnă focusare pe greșeală. Ce păstrează copilul oare în memoria lui vizuală, semnele caligrafic scrise ori pe cele tăiate, subliniate, încercuite cu pastă roșie? Exact, pe cele greșite, pentru că acelea sunt evidențiate. Ne place sau nu, subconștientul fotografiază și imaginea care rămâne în albumul foto al creierului nostru arată așa:

Apoi, ce simte un copil în timp ce i se revizuiește foaia de lucru cu roșu? Teamă! Teamă să nu fi greșit. Rușine că a greșit. Într-un colectiv - complex de inferioritate. Vină față de neajunsul pe care îl provoacă educatoarei sau părinților. Stimă de sine afectată. NU EXISTĂ CRITICĂ CONSTRUCTIVĂ. Critica naște monștri! Și ne mai mirăm de ce copiii noștri nu vor să mai meargă la grădiniță sau la școală?

2. Cea de-a doua abordare implică învățarea pozitivă. Ne concentrăm pe ceea ce este corect scris. Imaginea pe care o înmagazinează memoria vizuală a copilului este asta:

Apoi, este o percepție diferită. Emoția este pozitivă. Copilul simte bucurie. Și, oare, dacă un copil simte bucurie, n-o să încerce să simtă din ce în ce mai multă bucurie?! N-o să încerce să repete ceea ce a ieșit perfect? În felul acesta, este stimulată motivarea.

Informații și foto: real-parents.ru; jurnaluluneimame.ro; детивкраснодаре.рф