Liliana Prado este exemplul viu al zicalei că “la 40 de ani, viaţa unei femei abia începe”… dar cu condiţia ca până la această vârstă, ea, femeia să muncească asiduu pentru a obţine o familie şi o carieră – ambele de nota zece.
Pentru cei care nu o cunosc (deşi puţin probabil să existe vreun cititor al revistelor “Mame de Succes” şi “Odoraş” care nu a auzit vreodată de ea), Liliana Prado este o femeie împlinită, care a ştiut să cocheteze cu soarta... Are un soţ iubitor, belgian de origine spaniolă şi patru copii, nu doar frumoşi, ci şi foarte talentaţi, ce au dus faima ţării noastre peste hotare. Are o pasiune aparte pentru muzică, care o călăuzeşte prin viaţă, dându-i putere şi inspiraţie de a crea lucruri frumoase şi o afacere ce prestează servicii de call centre în – “Global Phoning Group”, pe care o administrează împreună cu soţul său…
... Versurile piesei mele „Sunt cu inima împăcată” mă caracterizează cel mai bine: „Trei feciori am, trei flăcăi/ Şi o fiică după ei/ Sunt cu inima-mpăcată/ Că am trei băieţi şi o fată/ Copilaşii mei copii/ Sărbători şi bucurii/ V-am dat dragoste şi nume/ Să porniţi cu ele-n lume/ Sunt femeie/ Sunt soţie/ Sunt o mamă dintr-o mie/ Şi-am dat zâmbetul pe buze/ Azi la patru buburuze/ Sunt mămică/ Sunt o zeie/ Sunt soţie şi femeie...”
… La capitolul maternitate, simt că am dat ce am avut mai bun din mine… Ani de zile am investit timp şi dragoste în dezvoltarea intelectuală a copiilor mei. Am mers cu ei peste tot, la ore de canto, dans, fotbal, competiţii, concursuri, festivaluri, concerte, aici şi peste hotare. Le-am fost alături, i-am susţinut, le-am ţinut pumnii, m-am bucurat împreună cu ei şi le-am şters lacrimile atunci când a trebuit. Astăzi, nici nu îmi vine să cred cât de mari şi independenţi sunt, se descurcă fără prezenţa mea non-stop lângă ei.
… Copiii mai mari, Olivier şi Laurentino, au adunat împreună aproape 30 de piese. Nu vreau să mă repet enumerând participările şi laurii obţinuţi prin muncă şi dăruire. Acum vreau să mă concentrez un pic pe cariera muzicală a celor mici. Antonio urmează să participe la emisiunea “Ring Star”. Aşteaptă cu nerăbdare semifinala. Are o piesă nouă cu această ocazie: “Visătoarea” – un cântec despre surioara sa. Cât o priveşte pe Olivia-Carmen, am început de curând să ne pregătim de concursul “Mini Miss Europa”, care va avea loc în ianuarie 2016. Nu, nu e prea devreme. Avem multe de făcut până atunci – coregrafie, teatru, costume. Vrem să venim de acolo cu un loc de frunte. Niciodată nu ne-au plăcut lucrurile făcute pe jumătate. Totul sau nimic…
... Dacă ar fi să aleg între a cumpăra bijuterii şi a comanda o piesă nouă unuia dintre copiii mei, cu siguranţă că aş alege ultima. Nu că nu îmi plac bijuteriile. Îmi plac, dar mai mult îmi place muzica. De aceea, în loc de diamante, „cumpăr” cântece pentru copiii mei, mai exact, plătesc pentru versuri şi aranjament muzical. Astăzi, toţi patru copii ai mei au în jur de 40 de piese de autor. Nu-i aşa că ele cântăresc mai mult decât diamantele? Apropo, toate piesele pe care le cântă fiecare dintre ei, sunt parte din viaţa lor. Spre exemplu, atunci când Olivia s-a arătat interesată de prinţese, am comandat o piesă despre prinţese, dacă Antonio a zis că vrea să cânte despre maşinuţe, am făcut la fel, şi aşa a fost de fiecare dată…
… Să nu credeţi că mi-am “încorsetat” copiii în lumea muzicii. Au şi alte interese: fotbal, pian, dans, pictură, defileuri de modă. Indiscutabil, toţi băieţii joacă fotbal. Oliver, pentru că a fost primul care s-a înscris în cadrul unui club de fotbal, se poate lăuda deja cu succese foarte frumoase. Este mereu dat drept exemplu altor copii de antrenorul, care niciodată nu îl lasă pe banca de rezervă, atunci când este vorba de vreun meci important al clubului. Pentru că are succese frumoase, ne gândim cu soţul să îl trimitem la vreun stagiu în afara ţării. Laurentino este cel mai bun la dans. Are o plasticitate uimitoare. Antonio cred că urmează să se regăsească. Ideea e că îi place tot ceea ce face, indiferent că e vorba de fotbal, pian, dans, desen. La fel e şi Olivia-Carmen…
... Sunt la o vârstă pe care majoritatea femeilor vor să o ascundă (zâmbeşte). Nu ştiu de ce o fac, eu mă simt perfect în pielea mea. Când am schimbat cel de-al patrulea prefix al anilor, nu m-a încercat nici un fel de depresie. Probabil de aceea că am fost foarte ocupată şi nu am realizat când au zburat anii. Dar asta nu m-a derutat, pentru că am lăsat ceva în urmă. Au fost ani frumoşi pe care i-am trăit din plin...
… În ultima vreme, femeia din mine a început să dea glas tot mai des. Am început să fiu tot mai atentă la felul în care arăt, mai selectivă la hainele pe care le port, dar asta nu înseamnă că înainte acest aspect nu ar fi contat, cred că e mai degrabă o răbufnire a sufletului… Şi dacă până acum, odată intrată în magazin mă îndreptam direct la secţia cu haine şi accesorii pentru copii, acum îmi place să mă răsfăţ pe mine, să experimentez, să mă admir şi să impresionez…
… Profităm împreună cu soţul de libertatea pe care ne-o oferă copiii şi încercăm să petrecem frumos orice clipă. E ca şi cum ne-am întors în timp. Uneori mi se pare că ieşirile noastre în oraş seamănă cu cele de acum 15 ani, la fel de romantice şi pline de pasiune. Călătorim mult, chiar dacă sunt călătorii în interes de afaceri, ele ne aduc o oază de relaxare doar pentru noi doi. Zilele trecute m-am prins la ideea că toţi aceşti ani, odoraşii noştri ne-au absorbit complet. A fost o perioadă când am avut mai puţin timp pentru noi. Astăzi recuperăm. Aventura noastră continuă…
… Anii au început să consolideze în familia noastră anumite tabieturi, banale, dar atât de dragi nouă. Ador dimineţile pentru faptul că i-au micul dejun în oraş, alături de soţ. O cafea, un croasant, o piesă frumoasă şi un zâmbet al persoanei dragi îmi sunt suficiente pentru a răsturna munţii peste zi, dacă se cere. Serile sunt speciale pentru că îmi umplu casa de gălăgia şi râsetele copiilor, de planuri pe care le fac împreună cu soţul pentru a doua zi. Nu cinăm până nu ne aşezăm toţi şase la masă…
… Activitatea mea muzicală cunoaşte un nou avânt. Tot mai des mă “acostează” ideile vis-a-vis de o piesă nouă, sau un videoclip nou la vreo piesă de-a mea mai veche. Din păcate, sau poate din fericire, am avut grijă mai întâi de CV-ul muzical al copiilor mei. La mine m-am gândit mereu în ultimul rând. Acum simt că e timpul să mă ocup şi de mine. Curând voi lansa un videoclip la piesa “Iubesc viaţa”, este în proces de filmare videoclipul la piesa “Totul va fi bine”, şi am înregistrat o piesă nouă “Lasă-mă să fiu femeie”, care la fel, va fi urmată de un clip video.
… Nu vreau să îmi fac prognoze pentru următorii cinci sau zece ani, nu e în firea mea. Ştiu cu precizie că voi cânta, despre familie, dragoste, viaţă, şi o voi face cu dăruire. Şi nu e vorba de carieră, ci de plăcerea sufletului…
Text: Daniela Borodachi
Articol publicat în revista "Mame de succes", nr. 2 iunie 2015
Fotografii: Studio Foto d'Or