Nica şi Damiana Zaharia Momente de poveste din 2015

Nica şi Damiana Zaharia, cele două surioare care ne-au înfrumuseţat la propriu una dintre coperţile revistei Odoraş, au venit din nou la noi în ospeţie. Mai mari, mai cochete şi mai drăgălaşe decât acum un an şi jumătate, şi cu mai multe noutăţi. Din spusele lor, anul care trece a fost unul plin de evenimente şi de emoţii frumoase, iar despre asta au vrut să ne povestească şi nouă. După câteva clipe de incertitudine, gândindu-se care dintre ele să înceapă a istorisi, prima şi-a spus cuvântul cea mai mare surioară, Nica, aşa cum era şi de aşteptat...

Nica: Anul acesta a fost plin de surprize... Deci, în luna IANUARIE, după ce am sărbătorit Crăciunul, magia sărbătorilor de iarnă a continuat alături de Moş Crăciun, fiind declarată luna cadourilor, a magiei tşi speranţei într-un nou an frumos. În familia noastră, s-a instituit deja o regulă nescrisă, care se respectă an de an – cu cât mai multe cântece şi poezii rostim, cu atât mai multe cadouri ne aduce Moşul. Aşa că, eu şi cu surioara mea Damiana, am dat dovadă de multă sârguinţă, iar pentru unele cadouri mai sofisticate, am învăţat chiar şi câte două-trei poezii.

Pentru că începând cu acest an, eu şi Damiana am înţeles semnificaţia sărbătorii de Crăciun, am mers la bunei să-i colindăm. Am învăţat câteva colinde şi o poveste despre naşterea lui Hristos, despre îngeraşi şi despre darurile pe care le-a primit micuţul Iisus de la cei trei Păstori. Bunica, ca de obicei ne-a alintat cu mici cadouri, iar bunelul cu poveţe şi povestiri despre naşterea Mântuitorului.

Damiana: Uau, Nica, îţi amintesti cum am fost pentru prima dată la munte la schi? Foarte interesant şi amuzant. Noi, deşi suntem mai mici, ne-am descurcat mult mai bine pe schiuri decât mami. Da, da! Ne-am distrat mult când mama cădea întruna pe jos sau mergea „crăcănici”, ca să-şi ţină echilibrul... 

Nica: FEBRUARIE este luna Damianei. Anul acesta Damy a împlinit cinci anişori. Şi pentru că îşi imaginează că este o prinţesă, adoră să fie mereu în centrul atenţiei. Damiana şi-a dorit foarte mult să aibă parte de o petrecere în stil “Ballerina Party”. De ce balerină? Pentru că face balet şi pentru că îi place să meargă în vârfurile degetelor...

Damiana: Nica, nu-i adevărat! Pentru că îmi plac foarte mult fustiţele vaporoase. De aceea şi eu am purtat pantofiori şi o fustiţă de balerină adevărată la sărbătoare. Apropo, îmi place să îmi petrec ziua de naştere doar la restaurant. Nu va spun la care. Este secret.

Nica: Da, părinţii i-au făcut o mare sărbătoare… Şi eu am ajutat-o pe surioara mea mai mică. Am făcut listele cu invitaţi, am gândit decorul, am ales tortul etc. Damiana chiar a scris singură invitaţiile pentru copii.

Damiana: La sărbătoarea mea am avut şi balerine adevărate! Sărbătoarea a fost deosebită şi foarte distractivă, cu multă muzică, lumini, Dj, surprize, clovni, cadouri, iar oaspeţii au avut ocazia să înveţe a dansa balet alături de cele două balerine. Tata, ca şi un baleron, de asemenea, s-a descurcat bine... chiar haios... „crăcănici” şi el.

Nica: În luna MARTIE, ca în fiecare an, mami şi cu tati au plecat la Barcelona cu serviciul, iar eu şi Damiana am rămas acasă. Profitând de lipsa părinţilor, ne-am distrat enorm, făcând un mare tărăboi în casă. La reîntoarcere ne-am gândit să le facem o surpriză. Greu, dar am învăţat câteva versuri din piesa preferată a tatei, care a fost asemenea unui imn de reîntoarcere a părinţilor.

Damiana: Nica, eu ştiu mai bine decât tine cântecul… (Damiana începe a fredona piesa băieţilor de la 3 Sud Est)…„m-ai ridicat când am căzut, nu am cuvinte să îţi spun… ce-nsemni tu pentru mine, iubire n-am, fără un gram de emoţii...”

Să vă spun un secret... Am observat cum lui tati şi mami li s-au umezit ochii (spune Damiana în şoaptă). Mami chiar a plâns puţin de emoţii... Ah, da! Le-am mai pregătit şi nişte desene cu inimioare, floricele şi fluturaşi decupaţi... ca să ştie mami şi tati cât de mult îi iubim şi cât de dor ne-a fost. Iar ei ne-au adus multe surprize şi cadouri şi ne-au promis că la anul viitor, cu siguranţă, vom merge şi noi în patria lui Don Quijote. 

Nica: Luna APRILIE este una dintre preferatele noastre. Încep Sărbătorile de Paşti, şi pentru că este o sărbatoare luminoasă, ne pregătim minuţios. Ne place să lipim abţibilduri cu tematică religioasă pe ouă, o ajutăm pe mama să le ornamenteze, să pregătească pasca şi mielul... Anul acesta, am fost cu mami la biserică în noaptea învierii, iar Dami a rămas acasă. A fost frumos şi cu multă sfinţenie.

Luna MAI a însemnat noi experienţe pentru întreaga noastră familie. Eu şi cu Dami am spuns “Adio, grădiniţă”. Am avut foarte multe emoţii la ultimul nostru matineu, unde eu şi cea mai bună prietenă a mea am purtat rochiţe roşii, în timp ce alte fetiţe au îmbrăcat rochiţe de alte culori – galben, portocaliu, mov, albastru – a fost sărbătoarea curcubeului. Tati şi mami s-au emoţionat când au conştientizat cât de repede a trecut timpul şi că prinţesele lor au devenit mai mari. Seara am mers cu toţii la Mini Disco unde ne-am distrat de minune. A fost o petrecere tare frumoasă. Apoi ne-am despărţit de prietenele de la grădiniţă. Chiar mi-e foarte dor de ele... 

Damiana: Mie-mi place cel mai mult vara (lunile IUNIE, IULIE).

Nica: Ei nu mai spune… De ce mă rog? Mie nu mi-a plăcut atât de tare, pentru că am avut de susţinut testul pentru clasa întâi. Şi a fost greu... Dar eu am reuşit.

Damiana: Îmi place pentru că e... soare, mare, tobogane, parcuri, iar mare, iar tobogane, excursii, saline, România, Turcia... M-am întristat mult când am înţeles că bicicleta mea roşie devenise prea mică, sau eu prea mare pentru ea. De aceea, am facut-o cadou unui băieţel, Bogdănel. Dar, pentru că mă iubeşte, tati mi-a luat o trotinetă.

Nica: Eu însă a trebuit să mă pregătesc pentru 1 septembrie. Am mers cu mama şi am văzut şcoala, noii colegi, clasa mea. Am fost împreună cu alte fetiţe şi mămicile lor şi ne-am ales uniforma şcolară... La mare şi mie mi-a plăcut. Sincer, sincer. Au fost cu noi şi prietenele noastre cele mai bune -  Mărioara, Suzana şi Monica. Pentru prima data am înotat singură şi am făcut alpinism pentru copii.

La sfârşitul verii, în AUGUST am avut iarăşi sărbători, trei omagiaţi – mama Iuliana, bunica şi bunelul. De ziua mamei, am mers cu toată familia într-o scurtă vacanţă. Am vizitat câteva mănăstiri în România - locuri tare frumoase, cărora mama cu tata le spunea “pitoreşti şi sfinte”. Am ajuns greu la ele pentru că a trebuit să mergem foarte mult pe jos. În ultima săptămână de vară, mama ne-a permis să facem absolut tot ce vrem noi, pentru că urma să înceapă şcoala, iar distracţiile să se “rărească”.

Dami: Deoarece se apropia şcoala, dorinţa cea mai mare a Nicăi a fost să-şi scurteze părul. Se gândea că are părul prea lung pentru o şcolăriţă. Eu nu am făcut-o. Îmi place să am părul lung ca a lui Rapunzel. Dacă îl mai las un pic, cred că o să fie şi mai lung…

În SEPTEMBRIE eu am mers în clasa zero, pregătitoare, iar Nica în clasa întâi. Prima zi de şcoală a fost şi mai încărcată emoţional decât ultima zi de grădiniţă. La careul şcolar a mers toată familia, au venit chiar şi bunicii, Emilia, Claudia, Teo. Nica a reuşit să se remarce chiar din prima zi, atunci când a ridicat mâna ca să răspundă la întrebarea învăţătoarei. Eu şi cu Nica avem cele mai frumoase învăţătoare. Chiar trebuie să le vedeţi, neapărat. Deseori o rog pe mama să-mi dea şi mie să fac temele pentru acasă ale Nicăi. Sunt bravo!

Nica: Da, da, Dami este foarte curioasă şi insistentă. A învăţat singură alfabetul şi chiar ştie să unească literele în cuvinte. Îmi place mult că mergem la aceeaşi şcoală, iar clasele sunt alături, ceea ce ne permite ca în pauze să ne vedem şi să ne lăudăm una alteia. 

În OCTOMBRIE este ziua mea!!! M-am născut la data de zece, luna a zecea, la ora zece. Deci, sunt o fetiţă de nota zece.

Damiana: Dar ştiţi, Nicăi nu-i place să sărbătorească ziua ei cu mulţi clovni, prinţese şi artificii. De fiecare dată ea îşi doreşte o zi de naştere mai modestă, cu mulţi prieteni, dar în sânul familiei. De aceea, prima persoană pe care a sunat-o a fost bunica, căreia i-a spus: “Buni, te invit la petrecerea de ziua mea, dar la tine acasă. Vei veni?”.  Părinţii au avut grijă să fie o onomastică distractivă şi frumoasă. Am observat că le-au plăcut la toţi, mai ales Nicăi, pentru că spre final de zi, când mama a cuprins-o şi a întrebat-o: „of, ce să fac eu cu sacul acesta plin de alintuşuri?”, Nica i-a răspuns zâmbind: “Mami, sacul acesta-i plin cu fericire!”.

Nica: Damiana, nu zâmbi, căci tu tot eşti bravo. De fiecare dată se doreşte a fi cea mai cochetă şi stilată. Are şi doi cavaleri care au reuşit să îi facă primele declaraţii de dragoste, dar şi primul cadou – un colier cu inimioară. (Nica în şoaptă) Au şi sărutat-o pe obraz... Damiana însă nu le atrage nici o atenţie. Ea spune că iubeşte doi bărbaţi – pe tata, care este prinţul ei şi, desigur, pe bunelul.

Damiana şi Nica: În NOIEMBRIE mai avem o sărbătoare. Aniversarea nunţii părinţilor. Anul acesta mami şi tati au fost mai drăgostoşi ca niciodată. Uneori, dacă apar situaţii mai incerte, noi nu ezităm să le spunem: “Mami, tati, să ştiţi că dragostea nu se ceartă!” Tot în noiembrie începe pregătirea pentru cea mai aşteptată sărbătoare – Anul Nou, ceea ce înseamnă multe scrisori moşului, pentru că durează până ajung scrisorile la el şi până când spiriduşii pregătesc cadourile. Anul acesta am decis să împodobim bradul cu jucării făcute cu mânuţa noastră. Prima a fost un brăduţ din gips, apoi un fluturaş, pe care le-am vopsit deja. Urmează să facem şi altele. Pregătim anul acesta pentru Moş Crăciun şi o surpriză, un cântecel în limba chineză. Credem că o să-i placă, doar Moşul le ştie pe toate... O să-i şi numărăm în chineză până la zece, cam aşa:  i, ar, săn, sî, u, leo, ţi, pa, ţio, ţî (în versiunea Damianei).

Şi pentru că bunicii noştri au fost cuminţi, noi i-am scris Moşului să le aducă în dar „Floarea Tinereţii”, doar îi iubim atât de mult, încât nu dorim sa îmbătrâneasca nicicând. Avem mare noroc de părinţii noştri care sunt gata să facă orice pentru binele nostru. Ne iubesc mult, ne ocrotesc de toate, ne alintă prea des, dar asta nouă ne place... (Dami în şoaptă) Mie tati îmi îndeplineşte orice dorinţă...

Ne bucurăm şi suntem fericite pentru că până acum Moş Crăciun ne-a dat cel mai scump cadou din lume – părinţii noştrii dragi... Împreună suntem o familie frumoasă. Mami şi tati, noi vă iubim!

În DECEMBRIE, Nica şi Damiana şi-au făcut planuri mari pentru noul an, 2016. Ce anume îşi doresc să facă nu ne-au spus, dar ne-au promis că vor mai veni la noi pentru a ne povesti despre noile lor aventuri.