Gabriel Rău: Din culisele copilăriei învingătorilor

Cârlionţii aurii, dar rebeli, privirea jucăuşă şi zâmbetul ştrengar sunt cartea de vizită a lui Gabriel Rău, băieţelul de pe coperta ediţiei curente „Odoraş” şi, prin cumul, câştigătorul concursului organizat de Dishmatic. Indiscutabil, Gaby e un băieţel cu lipici, or, nu în zadar a adunat peste 1200 de voturi în decurs de numai două săptămâni. Ţinâd cont de faptul că a fost o luptă aprigă şi că foarte mulţi şi-au dorit să ajungă pe coperta revistei noastre, am vrut să-l cunoaştem îndeaproape pe cel care a furat inimile cititorilor noştri, şi i-au acordat votul de încredere, de aceea am mers în vizită pentru a-l cunoaşte şi a-l felicita.

Deşi îi place nespus de mult să petreacă timpul afară cu prietenii săi, Gabriel a lăsat pentru o zi camarazii de joacă, toboganele, scrânciobul şi nisipiera. Ne-a întâmpinat timid… dar numai pentru câteva clipe. Până a depăşit bariera acomodării. Peste câteva minute, din copilul retras şi ruşinos nici pomină n-a rămas. Dimpotrivă, Gabriel s-a dovedit a fi un copil extrem de sociabil şi timp de câteva ore, cât ne-am aflat în compania lui, ne-a tot turuit cu întrebări şi răspunsuri.

Un copil erudit, am spune noi, la doar trei ani neîmpliniţi. Păi, la cât de impresionantă este biblioteca sa – cărţi cu poveşti, cu poezii, enciclopedii, cărţi cu abţibilduri, planşe de colorat etc., nici nu mai încape îndoială… „Am început să îi procur cărţi încă în timpul sarcinii”, spune Irina, mama băiatului. Îi citesc tot de atunci. Cred că de asta Gabriel este atât de interesat de lectură. Cunoaşte deja alfabetul, pe care îi place să-l repete chiar şi în stradă, bucurându-se de fiecare dată când vede literele preferate : „t” de la tata şi „m” de la mama. Cifrele l-au fascinat de mic, iar prima jucărie cu cifre a reuşit să devină preferata sa. Acum cunoaşte la ce etaj locuieşte fiecare amic al său, încercând de fiecare dată să rostească cifrele şi în limba engleză. Cartea sa preferată este povestea „Gogoaşa”, pe care o răsfoieşte de fiecare dată cu mare entuziasm. Aceasta este şi povestea pe care mama i-o spune în fiecare seară înainte de culcare. Găbiţă (cum îl mai alintă ai casei) nu uită niciodată să-i amintească mamei să-i rostească şi cele două rugăciuni, pe care le ascultă de fiecare dată cu mare atenţie.

Afară de cărţi, la loc de cinste se află şi jucăriile, mai exact, maşinile. Le-a uitat şi numărul, cu toate acestea, Gaby nu renunţă la una nouă atunci când intră în magazin. Ajuns acasă cu maşina în braţe, îi găseşte repede loc de parcare, dar şi un „şofer”, astfel încât atât tata, cât şi mama, bunica şi badea au fiecare maşina sa. Dintre toate, preferata lui Gaby rămâne un BMW roşu, pe care nu uită să îl ia cu sine când merge în ospeţii.

„Gabriel este un copil foarte înţelegător, deştept şi pacifist. Nu ne face isterii şi nu ne creează probleme, nici acasă şi nici în societate. Pentru că e unicul copil al familiei, tot universul nostru se învârte în jurul său. Împreună facem mâncare. Pe bune. Gaby este cel care pune condimentele în mâncare. Şi tot el cere constant să ornamenteze prăjiturile, să pună zahărul. Împreună avem grijă de flori. Cu tata în fiecare seară priveşte fotbal, iar în week-end organizează ziua bărbaţilor, şi petrec doar ei doi”, mai spune Irina, mama băiatului.  

Prietenii lui Gaby sunt la fel de mulţi ca şi maşinuţele şi cărţile din biblioteca sa. Şi în această categorie se înscriu toţi copiii din curte, copiii prietenilor de familie, animăluţele din ograda bunicilor şi peştişorii din acvariu. Apropo de ultimii: cei cu dimensiuni mari sunt peşti-tată, cei coloraţi sunt peşti-mamă, iar cei micuţi sunt peşti - Gaby. Şi dacă mama, luându-se cu treburile casnice, ar putea să uite să îi hrănească, Gaby îi reaminteşte sau merge personal de două ori pe zi – dimineaţa şi seara – şi le dă mâncare. 

Dacă nu era gradul de rudenie, îi înscria şi pe bunicii Timofei şi Ion în categoria prietenilor. Şi asta pentru că Gaby este în relaţii mai mult decât apropiate cu amândoi. (bunicile sper să nu se supere). Bunicul Timofei locuieşte în oraş şi Gaby adoră să meargă la el, pentru că împreună aşază vreascurile în cămin, apoi priveşte atent cum bunicul aprinde focul. Gaby i-a găsit şi un nume pe măsură: „Focobu”. Celălalt bunic locuieşte la ţară şi are o ogradă plină cu păsări şi animale. Ştiind că păsările lui bunicu' sunt mereu în căutare de grăunţe, Gaby rupe ştiuleţi de porumb încă de la poartă şi merge direct la coteţ, pentru a le hrăni. Pe bunicul Ion îl numeşte „Cocobu”. 

La final, Gaby a ţinut să ne arate şi micile sale trofee. Printre suvenirele alese şi cumpărate în urma călătoriilor de familie, cadourile şi lucrurile hand made făcute personal de Gaby pe la centrele de dezvoltare pe care le frecventează se numără şi două poze recente. În una Gabriel apare în braţele personajului Disney Mickey Mouse, care i-a venit în vizită de 1 iunie pentru a-l felicita cu ocazia Sărbătorii Internaţionale a Copilului. Cealaltă este poza câştigătoare, care i-a adus locul de frunte în concursul organizat de Dishmatic, în care Gaby, ca un adevărat gospodar, spală vesela.  

„Avem acasă destul de multe inovaţii. E un fel de motto al familiei: cumpărăm şi experimentăm tot ce apare nou pe piaţă. Buretele cu dozator Dishmatic ne-a venit ca o mănuşă. Am auzit de el tocmai în perioada când Gaby nărăvea să mă ajute la spălat vesela. Şi întrucât acest burete performant evită contactul pielii mâinilor cu apa fierbinte şi detergentul, face economie la soluţia de spălat vase, are un design funcţional şi un aspect estetic plăcut, l-am cumpărat fără a sta mult pe gânduri. Suntem foarte încântaţi de el din câteva considerente. Mie mi-a uşurat munca la bucătărie, iar pe Gaby l-a învăţat noţiunea de economie (a apei şi soluţiei)”, concluzionează Irina.  

Concursul DISHmatic la care a participat Gabriel şi care i-a asigurat un loc pe coperta revistei noastre este primul din viaţa sa, la fel ca şi apariţia în „Odoraş”. Gaby însă ne-a dat de înţeles că i-a plăcut această experienţă şi ne-a promis că nu va fi ultima. Îl aşteptăm cu drag în vizită cu noi şi noi evenimente frumoase.

Articol publicat în revista Odoraş, Nr. 6 (75), 2014