Ce riscuri implică rezusul negativ la femeile însărcinate
Pe membrana eritrocitelor a 85% dintre oameni se află un anumit tip de proteină — antigenul D, numit factor Rh (rezus). Persoanele care nu au acest antigen sunt considerate Rh-negative. Tipul de sânge, în funcție de apartenența la sistemul Rh, nu influențează starea de sănătate, însă, în cazul incompatibilității dintre sângele mamei și cel al copilului, rezusul negativ poate duce la formarea de anticorpi, la apariția conflictului Rh, precum și la complicații ale sarcinii și afecțiuni ale fătului.
Rezusul negativ necesită o atenție deosebită în timpul sarcinii, dar nu reprezintă, prin el însuși, un pericol. Monitorizarea anticorpilor, supravegherea medicală și profilaxia ajută la evitarea unor consecințe grave pentru copil.
Ce trebuie să facă o femeie cu rezus negativ în timpul sarcinii
Rezusul negativ nu înseamnă că sarcina va fi neapărat una cu complicații. Majoritatea riscurilor pot fi reduse dacă statusul Rh este cunoscut din timp, dacă investigațiile sunt efectuate la momentul potrivit și dacă sunt respectate recomandările medicului.
În prima etapă se determină grupa de sânge și factorul Rh al femeii, fiind realizată și o analiză pentru depistarea anticorpilor anti-Rh. Dacă este necesar, medicul ia în considerare și apartenența Rh a tatălui copilului, pentru a evalua probabilitatea unei incompatibilități sangvine între mamă și făt.
Pe parcursul sarcinii, femeii cu Rh negativ i se recomandă analize pentru depistarea anticorpilor. Pe baza rezultatelor acestora, medicul stabilește dacă este necesară o monitorizare suplimentară și care va fi tactica ulterioară de urmărire a sarcinii.
În absența anticorpilor, se aplică profilaxia formării răspunsului imun, prin administrarea de imunoglobulină anti-Rh. Momentul administrării acesteia, precum și necesitatea repetării profilaxiei, sunt stabilite de medic, în funcție de evoluția sarcinii, de procedurile medicale efectuate și de starea copilului.
Este important ca femeia să îl informeze pe medic despre sarcinile anterioare, avorturi, pierderi de sarcină, transfuzii de sânge și proceduri invazive. Aceste informații ajută la evaluarea probabilității formării de anticorpi și la alegerea tacticii potrivite de monitorizare.
Mecanismul de apariție a incompatibilității sangvine
Pericolul pentru femeia lipsită de antigenul D este reprezentat de fătul al cărui sânge are Rh pozitiv (Rh+). Proteina antigenului D începe să se formeze din săptămâna 6-8 de gestație. Dacă, după acest termen, are loc un contact între sângele fătului și cel al mamei, în organismul gravidei se formează anticorpi împotriva proteinei străine. Acest proces poartă denumirea de sensibilizare.
Imunizarea mamei se poate produce chiar și în absența complicațiilor de sarcină, însă acest proces este mai pronunțat în următoarele situații:
- avort efectuat după șase săptămâni;
- sarcină extrauterină;
- biopsie de vilozități coriale, amniocenteză, cordocenteză;
- gestoză (preeclampsie);
- amenințare de avort spontan;
- dezlipire de placentă;
- naștere naturală, la termen;
- operație cezariană.
La prima sarcină, conflictul Rh apare mai rar, deoarece organismul femeii nu a apucat, de regulă, să producă o cantitate semnificativă de anticorpi. Sensibilizarea este însă posibilă dacă a existat anterior un contact între sângele mamei și sânge Rh+, de exemplu în cazul transfuziilor de sânge, al unor sarcini anterioare sau al anumitor proceduri medicale.
Manifestările clinice devin vizibile la a doua sarcină și la cele ulterioare. După primul contact, în organismul mamei se formează imunoglobuline de tip M (IgM), care au o masă moleculară mare și nu traversează placenta. Un contact repetat cu eritrocitele copilului duce la producerea rapidă de imunoglobuline de tip G (IgG), care traversează bariera placentară și provoacă conflictul Rh.
Hemoliza vasculară a sângelui are loc în urma atacului imunoglobulinelor materne asupra celulelor sangvine ale fătului, ceea ce duce la formarea de bilirubină toxică și la dezvoltarea bolii hemolitice la copil.
Cum este depistat conflictul Rh în timpul sarcinii
Rezusul negativ, în sine, nu provoacă simptome la femeie. În cazul conflictului Rh, reacția imună afectează starea fătului și poate duce la distrugerea eritrocitelor acestuia. Din cauza dezintegrării globulelor roșii, la făt se dezvoltă anemie hemolitică. Organismul încearcă să compenseze această stare, însă sinteza de celule la nivelul măduvei osoase este insuficientă, motiv pentru care apar focare suplimentare de hematopoieză la nivelul ficatului, splinei, glandelor suprarenale, rinichilor și al mucoasei intestinale.
Acest proces duce la perturbarea sintezei proteinelor la nivelul ficatului, la hipoproteinemie, ale cărei consecințe se manifestă prin hidrops fetal și edeme pronunțate, ascită și acumulare de lichid la nivelul cavității cardiace și toracice.
Afectarea creierului este legată de acțiunea toxică a bilirubinei. Aceasta se dizolvă bine în lipide, substanță bogată la nivelul țesutului cerebral, motiv pentru care, la nivelul cortexului, are loc acumularea produșilor de degradare a eritrocitelor.
Primele simptome ale bolii hemolitice a fătului devin vizibile la ecografie, începând cu săptămânile 18-20. Medicul acordă atenție următoarelor aspecte:
- grosimea placentei depășește norma cu 0,5-0,8 cm;
- dimensiuni ale ficatului și splinei fetale peste valorile normale;
- polihidramnios;
- dilatarea venei ombilicale;
- ascită;
- creșterea dimensiunilor inimii;
- hidrotorax;
- ecogenitate intestinală crescută.
Modificări specifice ale lichidului amniotic pot fi observate prin analiza densității sale optice. Aceasta crește odată cu apariția unei cantități mari de bilirubină. Diagnosticul cert poate fi stabilit însă doar prin analiza sângelui fetal, obținut prin cordocenteză.
Boala hemolitică duce la dezvoltarea la copii a următoarelor afecțiuni:
- anemie hemolitică;
- anemie hemolitică asociată cu icter;
- combinație de anemie, hidrops și icter.
Gravitatea stării depinde de nivelul hemoglobinei și de intensitatea hemolizei.
Metode de tratament și profilaxie
Tratamentul este aplicat atunci când se dezvoltă boala hemolitică a fătului, de gravitate medie sau severă. În acest scop, se efectuează o transfuzie de sânge intrauterină, care permite normalizarea nivelului de hemoglobină și a hematocritului. Este optimă utilizarea eritrocitelor spălate, care reduc intensitatea atacului imun al mamei, permit prelungirea sarcinii și evitarea dezvoltării unor forme severe ale afecțiunii.
Momentul efectuării transfuziei de sânge este stabilit individual. Dacă este necesar, procedura se repetă, însă ultima transfuzie se efectuează cel târziu în săptămânile 32-34 de gestație. La un termen mai avansat, se poate decide declanșarea nașterii înainte de termen.
Metodele de plasmafereză și hemosorbție, folosite pentru eliminarea anticorpilor din sânge, s-au dovedit de mult timp ineficiente. Nu aduc rezultate nici metodele de desensibilizare nespecifică a gravidei, nici transplantul de lambou cutanat de la soț.
Alegerea metodei de naștere depinde de vârsta gestațională, de starea fătului și de gradul de maturizare al colului uterin. Dacă boala hemolitică a copilului are o formă ușoară, iar colul uterin este maturizat, nașterea pe cale naturală este posibilă. Copiii cu manifestări severe de anemie hemolitică se nasc prin operație cezariană.
Administrarea profilactică a imunoglobulinei umane anti-RhD se efectuează, de regulă, la gravidele Rh-negative fără anticorpi, în săptămânile 28-30 de sarcină. O profilaxie suplimentară este necesară după situațiile în care este posibil contactul dintre sângele mamei și cel al fătului. Indiferent de vârsta gestațională, doza profilactică se administrează după proceduri invazive. După naștere, există un interval de 72 de ore pentru administrarea injecției cu imunoglobulină, în următoarele situații:
- nu s-a efectuat profilaxia în săptămâna 28;
- apartenența Rh a copilului a fost stabilită ca fiind Rh+.
După tratamentul chirurgical al unei sarcini extrauterine sau după un avort, imunoglobulina se administrează cât mai curând posibil. O doză dublă a medicamentului este necesară în cazul operației cezariene, al decolării manuale a placentei sau al dezlipirii de placentă înainte de naștere.
Femeilor cu Rh negativ li se recomandă să evite întreruperea primei sarcini, deoarece acest lucru poate duce la complicații în sarcinile ulterioare. La planificarea unei sarcini, este necesar să fie determinate grupa de sânge și factorul Rh al tatălui, pentru a fi pregătiți în cazul unor eventuale complicații. Persoanelor care se pregătesc pentru o procedură de fertilizare in vitro (FIV) li se poate oferi, în anumite cazuri, testarea genetică a embrionilor și alegerea unui embrion cu anumite caracteristici, inclusiv statusul Rh(D), pe baza unor indicații medicale.
Întrebări frecvente
Este posibil să duci o sarcină la termen dacă ai rezus negativ?
Da, rezusul negativ nu împiedică desfășurarea sarcinii și nașterea unui copil sănătos. Printr-o monitorizare corectă și o profilaxie efectuată la timp, riscul de complicații cauzate de conflictul Rh poate fi redus semnificativ.
Poate apărea conflictul Rh la prima sarcină?
Probabilitatea apariției conflictului Rh la prima sarcină este mai scăzută, dacă femeia nu a avut anterior contact cu sânge Rh+. Riscul este însă evaluat individual, ținând cont de sarcinile anterioare, de transfuziile de sânge și de procedurile medicale efectuate.
Cum poate fi verificat riscul de conflict Rh în timpul sarcinii?
Pentru evaluarea riscului, se determină grupa de sânge și factorul Rh al ambilor părinți, fiind efectuată și o analiză de sânge pentru depistarea anticorpilor împotriva antigenului D. Dacă sunt identificați anticorpi, medicul evaluează cantitatea acestora și stabilește tactica ulterioară de monitorizare.
La ce folosește imunoglobulina anti-Rh în timpul sarcinii?
Acest medicament ajută la prevenirea formării de anticorpi la femeile cu Rh negativ, atunci când există riscul unui contact cu sângele copilului cu Rh pozitiv. Este utilizat atât în timpul sarcinii, cât și după situații care ar putea duce la amestecarea sângelui mamei cu cel al fătului.
Ce se întâmplă cu copilul în cazul conflictului Rh?
În cazul conflictului Rh, anticorpii mamei pot distruge eritrocitele fătului, ceea ce duce la dezvoltarea bolii hemolitice. În cazurile severe, copilul poate prezenta anemie, icter, edeme și alte complicații.
