Metode de control al durerii în travaliu

Marea întrebare în mintea fiecărei gravide este: “Cât de dureros va fi travaliul pentru mine?”Ai ajuns pe ultima sută de metri și bucuria că vei ține copilul în brațe e umbrită de teamă. Poate e teama de durere sau poate e teama de necunoscut. Totuși, nu te lăsa influențată de poveștile pe care le-ai tot auzit. Rezistența la durere diferă de la o persoană la alta, de aceea, mai important e să ai încredere în corpul tău și să fii cât se poate de relaxată. Așadar, cum transformi „chinurile facerii” într-o experiență mai puțin neplăcută?

Ce provoacă durerea în timpul travaliului?

Există 3 componente principale ale durerii în timpul travaliului:

Emoțională - frica, necunoscutul, lipsa de informare, etc. - care pot intensifica durerea. Cursurile de pregătire pentru naștere au un rol foarte important în a ameliora această problemă, deși nu o elimină în totalitate. Astfel, instruirea gravidei despre evenimentele din timpul travaliului, atât prin cursuri specifice, cât și prin discuția cu medicul ginecolog, cu moașa sau doula, precum și vizitarea prealabilă a maternității și a sălii de travaliu pentru acomodare, vor avea un rol important în diminuarea fricii.

Funcțională - dilatarea orificiului cervical, coborârea fătului, poziția fătului, proceduri medicale.

Contracțiile musculare cauzează durere care poate fi redusă prin tehnici de relaxare. Lipsa unor respirații adecvate și lupta cu contracțiile, de fapt influențează negativ atât dilatația cervicală cât și travaliul în sine și pot accentua durerea prin privarea de oxigen a uterului.

Poziția e foarte importantă în procesul nașterii. Nu există o poziție perfectă care să elimine complet durerea, dar unele poziții ajută la relaxarea mușchilor și la controlul durerii. Totuși, anumite poziții, cum ar fi cea de decubit dorsal (pe spate), pot fi nocive și dureroase.

Simpla schimbare a poziției și păstrarea mobilității sunt foarte benefice, facilitând travaliul, reducând intensitatea durerilor și îmbunătățind circulația sângelui și implicit oxigenarea fătului. Statul în picioare și plimbatul, poziția culcat pe o parte sau semi-șezut ajută, în special, în fazele incipiente ale travaliului. Pe măsura ce dilatația progresează, colul se dilată și copilul traversează strâmtorile bazinului, acest lucru fiind ușurat de adoptarea unei poziții „ghemuit“, ce favorizează îndepărtarea oaselor bazinului.

Fiziologică, datorată în special poziției copilului - ex. poziția posterioară a fătului, prezentația pelviană. Intensitatea și durata contracțiilor, viteza dilatării colului, dimensiunea copilului, nivelul oboselii, hidratarea și nivelul de nutriție a mamei din timpul travaliului sunt factori suplimentari ce influențează percepția durerii și capacitatea de a trece mai mult sau mai puțin ușor prin travaliu.

Mai multe opțiuni pentru controlul durerii

Travaliul și nașterea sunt impredictibile. Durerea din timpul travaliului ar putea fi mult mai puternică sau ar putea să te doară în alt fel decât te așteptai. Chiar dacă împreună cu medicul obstetrician ai făcut un plan de control al durerii în timpul nașterii, este posibil să decizi să-l schimbi pe măsura ce travaliul progresează sau anumite aspecte specifice travaliului îl pot determina pe medic să-ți sugereze o metodă de control a durerii care nu a fost luată în calcul inițial. Reține că nașterea nu este un test de anduranță și că nu înseamnă că ai eșuat dacă ceri ca durerea să fie controlată.

Un lucru este cert: cu cât cunoști mai mult despre opțiunile de management al durerii, cu atât vei fi mai pregătită să naști.

Care sunt metodele de control al durerii?

Există mai multe metode de control al durerii:

Exercițiile respiratorii în travaliu

Exercițiile respiratorii în travaliu reprezintă o cale foarte bună de relaxare. Tehnicile de respirație au ca rol oxigenarea mamei (dacă mușchii sunt bine oxigenați se produce o scădere a acțiunii stimulilor dureroși) și a copilului, precum și relaxarea și distragerea atenției gravidei de la durerile nașterii, oferindu-i un alt lucru asupra căruia să se concentreze în locul contracțiilor.

Controlarea respirației constă în adoptarea de către femeia care se află în travaliu a unui ritm de respirație mai rapid sau mai lent, mai superficial sau mai profund, în funcție de preferința sa. Pentru prima parte a travaliului se pot folosi următoarele tehnici:

• Respirația lentă, profundă: are ca beneficii o stare de relaxare psihică care ajută la eliminarea tensiunii și a fricii. Constă în inspirații lente pe nas, cu dilatarea abdomenului și apoi a toracelui, după care urmează o scurtă pauză și respirația se termină cu expirul lent, pe gură, cu buzele întredeschise. Ritmul este mai lent decât cel normal, la jumătate, adică de aproximativ 7-9 respirații pe minut.
• Respirația superficială: este folosită când respirația profundă nu mai ajută în timpul contracțiilor. Se inspiră și expiră pe gură, respirația fiind superficială și având un ritm de 3 ori mai rapid decât cea lentă, până la o respirație pe secundă.
• Respirația variabilă sau mixtă combină primele 2 tipuri de respirație și este folosită în perioada de tranziție când se pierde concentrarea, contracțiile devenind mai dureroase. Implică respirații superficiale succesive, urmate de un inspir adânc și expir profund asemănător unui oftat. Din acest tip de respirație derivă al 4-lea: respirația în tandem. În acest caz, ritmul și alternanța tipurilor de respirație sunt impuse de persoana care susține gravida de-a lungul travaliului.

O altă tehnică de respirație este cea din timpul nașterii și începe odată cu dilatarea completă a colului uterin.

În apropierea momentului expulziei fătului, contracțiile se succed la 1-2 minute și durează 50-60 de secunde. Este cel mai solicitant moment din decursul travaliului, atât pentru mamă cât și pentru făt, orice prelungire nejustificată a momentului expulziei putând afecta fătul. De aceea, este foarte importantă cooperarea în momentul expulziei cu medicul și moașa. Impulsul de a împinge, de 2-3 ori într-o contracție, se numește “reflexul Ferguson” și este declanșat atunci când capul copilului a coborât suficient pentru a stimula receptorii de la nivelul vaginului și colului.

Ritmul respirator joacă, din nou, un rol foarte important. La debutul contracției, se inspiră adânc iar apoi se expiră lent folosindu-se mușchii abdominali. Când dorința de a împinge a devenit imperioasă se ține respirația timp de 5-7 secunde, în timp ce se împinge. După ce se împinge o dată, se expiră adânc menținându-se contracția mușchilor abdominali. În continuare se inspiră și expiră profund o dată, după care se reia același tip de respirație. Efortul muscular trebuie să fie în întregime susținut de presa abdominală și nu de contracția mușchilor feței. Se vor folosi pauzele între momentele senzației de împingere, pentru a respira adânc, în scopul oxigenării sângelui pentru a oferi suficient oxigen copilului.

În timpul expulziei este important de știut că efortul de împingere trebuie aplicat numai în momentul contracției și nu în afara ei. Între contracții, gravida se relaxează și evită orice efort din partea mușchilor abdominali. Nu se mai recomandă tehnica prin care se împinge cât de mult și lung se poate într-o contracție, datorită hipoxiei și aportului scăzut de oxigen pentru copil.

Metode anestezice

Pentru a ușura durerile mamei sau pentru a facilita efectuarea unor intervenții, se recurge în mod curent la metode anestezice care calmează sau chiar suprimă durerea.

Analgezice

Medicația analgezică este extrem de folosită în cazul femeilor care se află în travaliu, pentru a diminua durerile insuportabile. Calmantele, ca de exemplu morfina, pot fi administrate intravenos direct sau în perfuzie. Morfina are un efect sistemic, acționând la nivelul întregului corp. Pentru a nu apărea efecte secundare nedorite se recomandă administrarea calmantelor la o distanță de câteva ore înainte de momentul nașterii.

Tranchilizantele

Aceste medicamente nu calmează durerea, dar pot diminua stările de anxietate. Uneori se administrează în combinație cu analgezicele. Tranchilizantele pot avea efecte secundare atât asupra mamei, cât și asupra copilului. Reacțiile femeilor la medicamente variază în funcție de organismul fiecăreia. Calmantele și tranchilizantele pot să determine o ușoară amnezie legată de detaliile nașterii.

Anestezia locală – injectarea unei substanțe anestezice (de obicei xilina) la nivelul perineului, înaintea epiziotomiei. Nu are efect asupra contracțiilor din travaliu. Zona va fi amorțită destul timp pentru efectuarea procedurilor de refacere a plăgii perineale.

Blocajul pudendal - anestezicul este injectat prin pereții vaginului la nivelul nervilor rușinoși situați de-o parte și de alta a vaginului. Se efectuează la începutul fazei a doua a travaliului. Zona va fi amorțită îndeajuns de mult pentru a permite efectuarea cusăturilor necesare după naștere. Amorțește perineul, permite o epiziotomie timpurie și reduce semnificativ durerea în expulzie.

Anestezia epidurală – cea mai des folosită metodă, este un tip de anestezie locală efectuată în travaliu, de către medicul anestezist, la o dilatație a orificiului cervical între 3 și 6 centimetri. Ea constă în plasarea unui cateter în spațiul epidural din jurul măduvei spinării, prin care se injectează periodic anestezicul.

Avantaje:

• amorțește partea inferioară locului unde s-a efectuat infiltrarea: elimină durerile travaliului, asigură o relaxare mai bună și facilitează dilatația;
• vei rămâne conștientă în timpul travaliului și păstrează o relativă mobilitate la nivelul picioarelor;
• îți permite să te odihnești în cazul în care travaliul este foarte lung;
• poate fi folosită și pentru operația cezariană, dacă aceasta se impune la un moment dat în travaliu.

Dezavantaje:

• are ca principal dezavantaj scăderea senzației și abilității de a împinge activ în faza de expulzie. Pentru a evita acest lucru se preferă păstrarea unui interval de timp între ultima injectare a anestezicului pe cateterul peridural și momentul anticipat al expulziei. Sunt totuși situații în care medicul specialist este nevoit să apeleze la alte metode cum ar fi folosirea forcepsului sau vidextractorului pentru extragerea fătului;
• poate determina o scădere a tensiunii arteriale la mamă, cu afectarea copilului;
• alte  efectele adverse (rare): frisoane, senzația de vomă, dureri de cap, tiuit la nivelul urechilor, dificultăți de urinare.

Reține că fiecare metodă are avantaje și dezavantaje. Discută dinainte cu medicul obstetrician și fă-ți un plan de naștere care să includă și tehnica de control al durerii în timpul travaliului.

Totuși, pe măsură ce acesta progresează, poți cere oricând să ți se amelioreze durerea. Ai încredere atât în medic, că te va informa adecvat despre ce opțiuni ai în funcție de momentul travaliului, cât și în tine, că vei lua cea mai bună decizie privind managementul durerii în cazul tău.

Sursa: reginamaria.ro, foto simbol: birthwellbirthright.com