Naștere în Germania: De 3 zile nu se declanșa travaliul, însă nimeni nu pomenea de cezariană

Nicoleta Filip, o româncă care a născut în Germania, a povestit cum decurge o naștere în această țară și cum cadrele medicale insistă ca nașterea naturală să fie opțiunea principală, având grijă în același timp să supravegheze atent gravida în timpul travaliului. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Nicoletei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

Aveam 21 de ani când am rămas însărcinată cu o minune de băiețel. Eram în culmea fericirii. Am mers regulat la toate controalele, totul decurgea perfect, nicio problemă. Țin să menționez că eu și soțul ne aflăm în Germania.

Toate controalele le-am făcut la o clinică privată, dar singurii bani pe care am fost nevoiți să îi plătim au fost aceia pentru analizele celor 3 sindromuri și asta a costat în jur de 300 de euro. Toată sarcina a decurs fără probleme, doar câteva sperieturi din partea bebelușului care parcă nu mai avea răbdare să ajungă la termen. De fiecare dată dădeam fuga la spital dar ne linișteau imediat. Bebe era doar foarte activ din cauza mea pentru că aș fi mâncat într-una ciocolată…

Am ajuns în sfârșit și la cele 40 de săptămâni, dar bebe nu voia afară. Am fost timp de o săptămână în fiecare zi la monitorizare, iar în ultima zi l-am văzut pe doctorul meu puțin îngrijorat. Mi-a spus că lichidul devenise verde și că trebuie să nasc imediat. Aveam totul pregătit de la 37 de săptămâni deci nu trebuia decât să ajung la spital. Puțin îngrijorați și eu dar și soțul, încercam să ne liniștim unul pe celălalt spunându-ne că până a doua zi o să îl vedem pe bebe și o să fie totul bine. Din păcate nu a fost așa.

În spital doctorii nici nu pomeneau de cezariană, dar nici nu îmi doream să aud așa ceva. Numai gândul că mă vor tăia mă îngrozea. Nu mi se declanșa travaliul și timp de 3 zile mi s-a administrat o soluție pe care trebuia să o beau de 6 ori pe zi. Nu i-am reținut numele, nici nu mă interesa, voiam doar ca bebe să vină mai repede să îl pot ține în brațe. Prima zi nu am avut nicio durere, nicio contracție. A doua zi, durerile au început cam după-amiază. Până seara mă sleiseră de puteri deoarece se accentuaseră, iar eu trebuia să merg din 2 în 2 ore la monitorizare. În jurul orei 2 noaptea, după ce am plecat înapoi în salon, am simțit ceva curgând.

Am mers la baie să verific și eram plină de sânge până la genunchi. M-am dus înapoi la moașa care mă monitoriza, crezând că a venit timpul să nasc, dar mi-a zis că încă mai trebuie să aștept că așa este normal și să nu mă îngrijorez și că mă mai pune încă o dată la monitorizat să fie sigură că bebe este bine. Am adormit acolo, cu centurile acelea puse pe mine. M-a trezit moașa a doua zi de dimineață să îmi spună că este timpul să mănânc ceva și să îmi administreze din nou medicamentul.

Soțul venea la mine în pauză și seara. În acea zi abia mă mai puteam deplasa din salon spre camera de monitorizare din cauza durerilor. La ora 19.00, când a venit soțul în vizită, arătam că o legumă. A intrat cu mine pentru controlul cu care mă obișnuisem și în decurs de o oră a început calvarul. Nu se rupea apa, de dilatat nu mă dilatam nicicum iar durerile erau groaznice. O asistentă extrem de drăguță îmi administra câte o perfuzie să îmi calmeze din dureri. Am consumat 3 perfuzii până dimineață dar degeaba.

Soțul văzând că nu mai rezist mult cu acele dureri a cerut să mi se facă cezariană. Răspunsul asistentei a fost acesta: „Nu vă recomandăm cezariană deoarece copilul nu este exagerat de mare și nu prezintă complicații, iar în spital, pe secția de maternitate, nu este decât un doctor la ora aceasta și singur nu poate face. Vă sugerăm să așteptați până dimineață și să alegeți anestezia epidurală și soția să nască natural”.

Mi s-au administrat ceva calmante să pot suporta durerile până dimineață. Soțul a rămas cu mine peste noapte. A doua zi de dimineață a venit moașa să vadă dacă m-am dilatat. Eram 3 cm. Atunci m-a anunțat că a sosit și medicul anestezist și că ar fi bine să alegem epidurala. Am acceptat să mi se facă epidurală, iar după aceea am adormit până în jurul orei 13.00. Soțul în timpul acesta a plecat acasă să se odihnească și el câteva ore. Moașa mi-a zis că este timpul să fac câteva exerciții ca să declanșăm nașterea. Eram dilatată 9 cm. Când au început să vină contracțiile una dintre asistente mi-a cerut telefonul să îl sune pe soț să vină să asiste și să mă încurajeze. La ora 14.28 am născut un băiețel perfect sănătos ce cântarea 3.480 kg.

Am avut ocazia de a-i tăia chiar eu cordonul ombilical. L-au cântărit, curățat, iar apoi nu ne-am mai dezlipit unul de celălalt. Venea din când în când câte o asistentă să mă întrebe cum mă simt, dacă poate să mă ajute cu ceva sau dacă vreau să stea puțin cu bebe că eu să pot dormi. Nu l-am dat de lângă mine nici 2 secunde, îl țineam pe piept să îl simt cât mai aproape. Aș repeta această experiență încă de 10 ori în ciuda durerilor. Țin să menționez că am născut doar cu moașă și o practicantă, doar la sfârșit a venit medicul să mă coasă deoarece au fost nevoite să mă taie. În urma acestei experiențe, soțul s-a ales cu un deget rupt și o mână umflată.

Sursa: totuldespremame.ro; babyblog.ru