Naștere în pandemie: După 5 ore de așteptare, mi-a făcut ecografie, iar bebelușul meu a murit sufocat

O doamnă din Pașcani (România) a povestit în exclusivitate pentru AmNascutAcolo.ro experiența prin care a trecut. Gravida în 37 săptămâni a pierdut sarcina, a fost tratată inuman și a fost umilită de personalul medical.

„Numele meu este Andreea, am 26 de ani și sunt din Pașcani, Județul Iași. Am o fetiță de 4 anișori și am avut încă una în burtică. Daria, fetița mea, radia de fericire căci era să aibă o surioară. Povestea mea începe cam așa: Pe data de 19 martie 2020 m-am trezit cu dureri de burtă imense, fiind însărcinată în 37 de săptămâni. Am luat un taxi pentru că era în apropierea locuinței mele și am plecat spre Spitalul Municipal de Urgență din oraș.

Spre ghinionul meu nu m-au primit în curtea spitalului datorită pandemiei cu Covid-19. Așa că m-am implorat la oamenii ce erau la rând în fața mea să îmi dea voie să vorbesc cu portarul să mă lase să intru. Într-un târziu, cam după o oră am avut acces dar repet, după multe rugăminți, m-au crezut în cele din urmă.

Am ajuns la Urgență însă nu m-au luat în serios cu durerile mele și m-au trimis la Ginecologie, din nou, să aștept la rând. Am vorbit cu doamna asistentă care era în cabinet că am dureri și bebelina mea se mișcă foarte rar, dar nu a chemat vreun doctor. În cele din urmă a venit o doamnă Doctor care, după ce a aflat starea mea, a început să țipe că ea nu vrea să mă consulte, că nu mi-a supravegheat ea sarcina.

Am omis să spun că doamna Doctor ce m-a supravegheat era în carantină, iar eu habar nu aveam. Să revin la cealaltă doamnă care țipa în cabinet că nu își asumă nici o responsabilitate și că să aștept pe hol până vine medicul de gardă să mă consulte. Neavând încotro, am așteptat de la ora 8 și ceva până la ora 12:45. Timp în care bebelușul se tot împingea în pieptul meu din când în când...

Într-un final a venit un domn doctor, mi-a făcut ecografie, unde din păcate aveam să aflu că bebelușul meu murise sufocat. A venit prea târziu. Suferisem ruptură uterină. Abia am putut să îmi sun soțul și să îl anunț că fetița noastră nu mai exista. Și el era la rândul lui, terminat la aflarea cumplitei vești.

Am intrat în sala de operație unde mi s-a făcut cezariană „de urgență”. De la ora 13:00 până la 17:00 am dormit de la anestezia generală. În somnul meu eram într-o lumină atât de puternică iar eu foarte fericită mergeam să îmi iau copilul în brațe. Mi se păruse deodată că aud vocea fetiței mele Daria că mă striga „mama” apoi mai au urmat multe voci care îmi spuneau repetat să deschid ochii, să respir... greu de tot m-am trezit și am văzut în jurul meu multe asistente care atunci când au văzut că m-am trezit, s-au retras și am rămas singură…”

Relatarea completă o puteți citi AICI!

Sursa: AmNascutAcolo.ro - www.amnascutacolo.ro, foto simbol: media.dcnews.ro