Povestea unui avort spontan: Au spus că nu au calmante și m-au lăsat să mă chinui, de parcă nu era de ajuns că pierdusem copilul

Alina din Craiova (România) a povestit despre avortul spontan la 3 luni de sarcină, întâmplare care, spune ea, a marcat-o pe viață. Din cauza pandemiei și a regulilor stricte, a suferit singură, iar când a cerut asistentelor un calmant, i s-a răspuns că nu au. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Alinei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

„Am citit povestea avortului spontan în timpul epidemiei și m-am regăsit, de aceea m-am hotărât să vă spun povestea mea. Într-o noapte de iunie, fiind gravidă în 3 luni, am avut mici sângerări. Am sunat doctorul ginecolog, era ora 2 noaptea, iar aceasta m-a sfătuit să merg la Spitalul Județean de Urgență din Craiova.

Am sunat la Salvare, au venit și m-au dus la spital. Aveam contracții din 3 în 3 minute, în Salvare nu au avut calmante, iar când am ajuns la spital nu au avut cărucior cu rotile să mă ducă înăuntru. Am mers sprijinită de asistenta de la Salvare, iar când am intrat acolo m-au întins pe un pat și au spus că nu au calmante.

Aveam dureri groaznice, le-am spus că este soțul afară și să spună ce trebuie luat, ca să cumpere el, dar în zadar, nimeni nu mă băga în seamă. După 3 ore, mi-au făcut o ecografie și mi-au spus că bebe e mort. M-au mutat la etajul 7, mi-au făcut o injecție și au spus că o să elimin singură bebelușul. Le-am rugat pe doamnele asistente să îmi facă un calmant, dar au spus că nu au. Am sunat soțul și mi-a luat, dar nu avea voie în spital și a rugat paznicul să le aducă.

Acesta i-a cerut 100 lei ca să le aducă, iar în situația dată nu a avut de ales, i-a dat.
După ce au ajuns calmantele, am rugat o asistentă să îmi facă unul, iar aceasta mi-a spus că sunt murdară de sânge și nu are unde să îmi facă injecție. Într-un final, mi-a făcut calmantul, dar durerile nu m-au lăsat, iar după 7 ore de chin mi s-a făcut rău.

M-au dus de urgență să îmi facă chiuretaj, care a durat 5 minute, iar după nu am mai avut nici bebe, nici dureri. Oare nu puteau face asta de prima dată? M-au lăsat să mă chinui, de parcă nu era de ajuns că pierdusem copilul. Nu voi putea uita niciodată nepăsarea și lipsa lor de umanitate. M-a marcat pe viață ceea ce am trăit și numai bunul Dumnezeu m-a întărit.”

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: evz.ro