Cele mai frecvente anomalii placentare – tot ce trebuie să știi despre ele

Placenta este un organ care crește în uter în timpul sarcinii și oferă nutrienți și oxigen bebelușului, îndepărtând totodată deșeurile din sângele acestuia. Uneori însă, lucrurile pot merge prost cu placenta în ceea ce privește creșterea, funcția sau atașarea sa la uter.

Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, ne spune care sunt cele mai frecvente anomalii placentare ce pot să apară în timpul sarcinii sub acest aspect.

5 tipuri de anomalii placentare 

Placenta previa

Placenta previa este o afecțiune în care placenta se află în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau complet cervixul mamei, fiind o indicație pentru naștere prin operație cezariană.

Atunci când placenta acoperă parțial colul uterin se numește previa marginală sau parțială iar când îl acoperă complet se numește previa completă sau totală.

Diagnosticată la începutul sarcinii, placenta previa nu este de obicei o problemă gravă. Pe măsură ce fătul crește, placenta se extinde și se ridică singură, această deplasare fiind numită migrație placentară.

Totuși, uneori, placenta previa poate duce la hemoragii care pun în pericol viața mamei și a bebelușului, contracții, travaliu prematur, risc crescut de infecție fetală sau de leziuni la făt (encefalopatie hipoxico-ischemică).

Un risc mai crescut de placenta praevia îl au femeile cu nașteri prin cezariană în antecedente, intervenții chirurgicale uterine sau avort, cele cu vârsta peste 35 de ani, cele cu sarcină multiplă și fumătoarele.

Placenta abruption

Este o afecțiune în care placenta se separă de uter. De obicei apare în al treilea trimestru, dar poate să apară oricând după săptămâna 20 de sarcină. Anomalia duce la restricții de creștere fetală și/sau dezvoltare anormală a fătului, naștere prematură sau chiar naștere de făt mort.

Risc mai ridicat de placenta abruption au femeile cu această anomalie în antecedente, cu nașteri prin cezariană, intervenții chirurgicale uterine sau avort, cele cu hipertensiune, preeclampsie, defecte uterine, ruptură prematură de membrane sau cele care au suferit traume la nivelul abdomenului.

Simptomele de placenta abruption includ sângerări vaginale (simptom principal a cărui cantitate și persistență pot varia), dureri abdominale, contracții rapide, sensibilitate uterină, anomalii ale ritmului cardiac fetal. Placenta abruption poate duce la insuficiență placentară.

Placenta accreta

Într-o sarcină normală, până la naștere, placenta este atașată de peretele uterului. Odată ce copilul este expulzat, placenta se separă în mod natural de peretele uterin și părăsește corpul prin canalul de naștere.

Placenta accreta apare atunci când vasele de sânge și alte părți ale placentei au crescut prea adânc în peretele uterin, astfel încât placenta nu este capabilă să se detașeze corect. Acest lucru complică separarea naturală a placentei de peretele uterin și poate însemna că părți ale placentei rămân atașate de acesta.

Placenta increta este o patologie placentară similară, dar mai rară, care apare atunci când placenta este atașată și mai adânc în peretele uterin și în mușchiul uterin. Și mai rară este placenta percreta, în care placenta pătrunde complet în uter și se atașează la un alt organ din corp. Toate aceste condiții pot duce la sângerări vaginale în al treilea trimestru, naștere prin cezariană, hemoragie severă postpartum, histerectomie.

Femeile care au avut nașteri prin cezariană sau placenta previa în antecedente prezintă riscuri mai mari de a avea placenta accreta.

Insuficiență placentară

Atunci când placenta nu este capabilă să transfere nutrienții necesari la făt avem de-a face cu insuficiența placentară.

Aceasta este o anomalie care poate duce la restricții de creștere fetală, o greutate redusă a copilului la naștere, risc ridicat de privare de oxigen la naștere (care poate duce la paralizie cerebrală, encefalopatie hipoxico-ischemică etc.), temperatură corporală scăzută, nivel scăzut al calciului și zahărului în sânge, naștere prin cezariană sau chiar naștere de făt mort.

Placenta anterioară

Placenta anterioară este o afecțiune în care placenta se dezvoltă în partea din față a uterului, cu copilul în spatele ei. O placentă anterioară poate face ca mama să nu simtă loviturile copilului în burtică, iar pe medici să nu poată identifica bătăile inimii fetale. Cu o placentă anterioară, există un risc crescut de sângerare fetală și hipovolemie, care vor necesita transfuzii de sânge.

Sursa: csid.ro