Mișcările bebelușului în sarcină

Mișcările bebelușului în sarcină

Între șase și zece săptămâni, locatarul din burtica mamei debordează de mișcare, reușind mișcări grațioase, de întindere și de rotație ale capului, brațelor și picioarelor.

Prima mișcare dramatică, cea care simbolizează viața însăși, este prima bătaie de inimă, la circa trei săptămâni de la concepție. Această activitate ritmică va continua în timp ce valvele, camerele și toate celelalte părți și conexiuni se află în construcție, ilustrând un fapt important despre dezvoltare: organele încep să funcționeze pe măsură ce se formează. Mai mult, funcționarea lor este necesară pentru dezvoltarea lor ulterioară.

Între săptămâna șase și săptămâna zece, bebelușul din burtică  debordează de mișcare, reușind mișcări grațioase, de întindere și de rotație ale capului, brațelor și picioarelor.

La 12 săptămâni bebelușul din burtică duce mâna la cap, la față, la gură, deschide gura, o închide și chiar înghite. Până la 16 săptămâni, poate fi deja observat repertoriul complet al mișcărilor fetale. Mișcările sunt spontane, endogene și de obicei parcurg cicluri de activitate și odihnă. Mișcările de respirație și ale maxilarelor au început deja. Mâinile sunt ocupate să interacționeze cu alte părți ale corpului și cu cordonul ombilical.

Începând de la acest stadiu timpuriu, mișcarea este o activitate primară, uneori începând spontan, alteori provocată de diferite evenimente. Mișcările spontane se produc cel mai devreme, probabil exprimând pur și simplu interesele și nevoile individuale. Mișcările provocate reflectă sensibilitatea față de mediu. De exemplu, între 10 și 15 săptămâni, atunci când mama râde sau tușește, fetușul se mișcă în câteva secunde.  

Sistemul vestibular, care înregistrează mișcările capului și ale corpului precum și atracția gravitațională, începe să se dezvolte pe la 8 săptămâni. Acest lucru necesită construcția celor șase canale semicirculare, structuri pline de lichid din urechi, care sunt sensibile la accelerația și decelerația angulară și ajută la menținerea echilibrului. 

Bebelușul din burtică este o ființă vie: este sensibil la atingere, la gusturi și mirosuri, aude și chiar vede. Uterul mămicii este un mediu optim, stimulant și interactiv pentru dezvoltarea fătului. Acolo activitatea nu încetează vreodată, iar bebelușul nu e niciodată singur ori izolat de lume.

Sursa: desprecopii.com

Adaugă comentariu