Stopul cardio-respirator în sarcină. Urgență cardiovasculară la femeia gravidă

Unele afecțiuni cardiovasculare severe în cazul femeii gravide necesită o intervenție chirurgicală de urgență. Cezariana poate reprezenta în astfel de cazuri cea mai mare șansă în salvarea mamei, a fătului sau chiar a ambelor vieți. Sarcina presupune schimbări fiziologice semnificative în organismul femeii. Volumul sangvin, debitul cardiac, frecvența respiratorie și consumul de oxigen cresc. Mai mult decât atât, uterul aflat în continuă expansiune poate produce compresie asupra vaselor iliace și abdominale, cu rezultat în scăderea debitului cardiac și hipotensiune.

Stopul cardio-respirator în sarcină. Cauze

Stopul cardio-respirator apare cel mai frecvent din cauza modificărilor și evenimentelor care se petrec în timpul travaliului:

• embolia cu lichid amniotic
• eclampsia
• toxicitatea dată de medicamente (sulfat de magneziu, anestezice administrate epidural)

Stopul cardio-respirator poate fi determinat şi de schimbările fiziologice complexe asociate cu sarcina în sine, cum ar fi:

• cardiomiopatia congestivă
• disecţia de aortă
• embolia pulmonară
• hemoragia legată de condiţiile patologice asociate sarcinii

Ce se întâmplă cu fătul când mama intră în stop cardio-respirator

Echipa medicală responsabilă pentru caz trebuie să ia decizia importantă cu privire la momentul oportun pentru efectuarea operației de cezariană în momentul în care gravidei i se face resuscitare cardiorespiratorie. Când manevrele de BLS* şi ALS eșuează, există șanse ca fătul să fie viabil. În aceste condiții se ia în considerarea operația cezariană perimortem de urgență. Fătul trebuie extras în 4-5 minute după intrarea mamei în stop cardio-respirator.

* compresiuni toracice-cale aeriană-respirații-deplasarea uterului: deplasarea manuală a uterului când aceasta a ajuns la nivelul sau deasupra ombilicului (peste 20 săptămâni gestaționale) pentru a ajuta la restabilirea debitului cardiac prin reducerea compresiei aorto-cave (compresia aortei si a venei cave de către uterul gravid).

Copilul trebuie scos din uterul mamei în doar câteva minute întrucât fluxul sangvin se oprește determinând suferință fetală severă prin hipoxie și acidoză. Resuscitarea mamei poate fi făcută prin restabilirea fluxului sangvin spre ventriculul drept. În cazul în care stopul cardio-respirator survine în cazul femeii aproape de termenul nașterii, indicația de cezariană este clară. Intervenția permite acces la copil, resuscitarea acestuia, precum și corectarea unor modificări fiziologice ale gravidei la termen. Operația de cezariană efectuată în timp util poate salva viața fătului, a mamei sau ambele vieți.

Un studiu publicat în 2014 (1) arată că stopul cardio-respirator în cazul femeii gravide aflată aproape de termen sau în travaliu este mult mai comun decât s-ar crede. Studiile au analizat datele din cazul a peste 56 de milioane de nașteri din Statele Unite ale Americii, concluzionând că stopul cardio-respirator apare în unul din 12.000 de cazuri în care femeia gravidă este internată în spital în vederea nașterii. Cauzele întâlnite cel mai des sunt: sângerările (45%), insuficiență cardiacă (13%), embolie cu lichid amniotic (13%) și infecții ale sângelui (11%).

Studiile au mai arătat că rata de succes în caz de resuscitare cardiorespiratorie în timpul nașterii a crescut de la 52% în 1998 la 60% în 2011.