Adela Popescu: Au fost și zile în care am rămas singură cu ambii copii și tot ce îmi doream era să supraviețuiesc

Actrița și prezentatoare de televiziune, Adela Popescu are doi băieței, micuții fiind la o diferență de 2 ani unul de celălalt, prin urmare sarcina părinților de a-i acomoda pe aceștia este o adevărată provocare. Vedeta a povestit că prima măsură pe care a luat-o după ce s-a născut fiul său cel mic a fost să-l retragă pe Alexandru de la grădiniță.

Copilul se acomodase, îi plăcea și ce trai pe vătrai trăiam noi liberi până la patru când puteam să ne ocupăm doar de bebeluș. Cu toate astea, trag acum concluzia că tare bine am procedat ținându-l pe lângă casă în toată aceasta perioadă…

Acum să vă vorbesc puțin despre cum am reușit să gestionăm relația frățiorilor.

Alexandru pare că îl place mult. Asta și pentru că, cred eu, am procedat corect în anumite situații. Spre exemplu:

Dacă eu și Alexandru ne jucăm în sufragerie și din dormitor auzeam că frățiorul s-a trezit, înghițeam în sec un minut până când Alexandru îmi atrăgea singur atenția rugându-mă să mă duc la el. În felul asta el înțelegea că a fost dorința lui să mă duc, nu că am ales să las joaca noastră în favoarea frățiorului.

Dacă alăptez și Alexandru face pipi și vrea să îl însoțesc, cu siguranță întrerup alăptatul și merg cu el la baie.

Ne-a testat permanent din primul moment în care am intrat cu bebe în casă, dar după ce s-a lămurit că “suntem ai lui” în continuare s-a relaxat total. 

Îl pupă de fiecare dată când îl vede. De multe ori o face demonstrativ, dar l-am surprins și când nu știa că este văzut, făcând același lucru. 

În clipa asta simt că ar putea să îi facă rău doar din greșeală, dar cu toate astea alegem să nu îi lăsăm nicio clipă împreună nesupravegheați.

Cred că a fost bine și din punctul asta de vedere că Alexandru a petrecut timp mult cu noi și că nu a mai mers la grădiniță.

A putut să se obișnuiască cu situația așa cum este ea, prin prezența sa și nu prin absență. 

Sigur că au fost și zile în care am rămas singură cu amândoi și tot ce îmi doream era să supraviețuiesc. Efectiv nu îmi dădeam seama cum aș putea să mai fac și activități educative cu el. Imposibil. Așa că de cele mai multe ori, după micul dejun acasă și plimbarea în parc de dimineață, mergea pe la mamaie să mai bricoleze, picteze, recite și alte plăceri “ciudate” pe care le au cei doi. El și mamaie.  

În tot acest timp reușeam să fiu numai pentru cel mic, să îl dezmierd, pupăcesc, să îi acord atenție numai lui.

Dar cu toată organizarea noastră a fost o perioadă în care, Alexandru, deși se purta foarte frumos cu frățiorul, era mai tot timpul nervos. Nimic nu îl mulțumea. Testa limitele permanent și îi sărea țandra din te miri ce.

Pe atunci dormea cu tati și eu cu bebe. De când l-am relocat în patul meu, crizele au dispărut și acum e o minunăție de copil. Înțelegător, receptiv, atent, blând, vesel. 

Ca să nu mai spun că mi se pare cel mai deștept copil de pe planetă.  

Am momente când simt că o să îmi crape inima de atâta dragoste și mândrie.

Treaba e că de două zile a început din nou grădinița.

Îi place, stă la program lung, nu a plâns și nici nu cred că o va mai face. Pare pregătit…

Sursa: unica.ro; adelapopescu.eu