Intoleranța la gluten este o afecțiune despre care se vorbește din ce în ce mai mult pentru că tot mai multe persoane sunt diagnosticate cu această boală. Din fericire, găsim peste tot opțiuni de alimente fără gluten, scrie kilocalorii.ro

Ce este glutenul?

Glutenul este o proteină alimentară găsită în grâu și alte cereale. În pâine și alte produse de panificație și patiserie, această proteină are rol de liant între molecule, dă textura. În cuptor, are rolul de a capta gazele emise de particulele de drojdie, făcând astfel pâinea mai aerată și oferindu-i un gust mai bun.

În organism, glutenul este procesat atunci când ajunge în intestinul subțire: țesutul intestinal produce o enzimă numită transglutaminază care transformă glutenul în proteinele din compoziția sa: gluteină și gliadină. În mod normal, aceste proteine se absorb prin pereții intestinali însă sistemul imunitar al persoanelor cu intoleranța la gluten le consideră niște intruși.

Ce este intoleranța la gluten?

Este incapacitatea corpului de a procesa glutenul din alimente. Este o afecțiune cronică autoimună care afectează mai ales intestinul subțire.

Intestinul nostru subțire are până la 6 metri lungime iar intestinul gros cam 1,5 metri și are funcția de absorbi cât mai mulți nutrienți din mâncarea, care vor ajuta organismul să funcționeze optim. Ambele intestine sunt în cavitatea abdominală, în pliuri multiple. Întrucât digestia consumă foarte multă energie, ne simțim deseori obosiți după o masă grea. Pentru a crește suprafața de absorbție, mucoasa intestinală internă este acoperită de miliarde de microvili, niște „piciorușe” mici care absorb nutrienții.

În momentul în care proteinele din compoziția glutenului ajung în intestin cu intoleranță la gluten, sistemul imunitar le percepe, în mod eronat, ca pe un pericol și produce anticorpi. Acești anticorpi vor afecta și gliadina dar și glutenina și transglutaminaza, enzima care le recunoaște și care are grijă de microvilii intestinali. Când acești microvili sunt afectați, scade puterea de absorbție a intestinului și astfel apar probleme de malabsorbție și probleme gastrointestinale.

Potrivit unui studiu realizat în SUA, în ultimii 50 de ani cazurile de boală celiacă au ajuns de la 1 din 650 persoane la 1 din 120 de persoane însă cauzele exacte ale acestei creșteri nu se cunosc deocamdată.

Care sunt cauzele intoleranței la gluten?

Putem vorbi despre mai mulți factori care influențează sănătatea intestinală și sensibilitatea sau intoleranța la gluten. Dovezile sunt destul de clare în ceea ce privește faptul că boala celiacă este o boală autoimună însă unii cercetători sunt de părere că este o boală cauzată de mediul modern și de alimentele supraprocesate.

Factori interni

Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că boala celiacă este moștenită de la părinți sau dobândită în timp, din cauze interne care țin în mod exclusiv de organismul individual.

Boală autoimună

Atunci când sistemul imunitar reacționează la un element pe care până nu demult îl tolera, vorbim despre o boală autoimună. Precum și în cazul alergiilor, moleculele de gluten sunt recunoscute de către sistemul imunitar al unei persoane cu boală celiacă ca fiind invadatori și sunt astfel sunt asaltate de anticorpi. La rândul lor, aceste boli autoimune au și ele mai multe posibile cauze precum supraexpunerea la stimuli sau predispoziția genetică, care se transformă apoi în alergeni.

În cazul în care o persoană a fost deja diagnosticată cu o boală imună precum diabetul de tip 1 sau boli de tiroidă, are șanse mari de a dezvolta și boala celiacă. De ce? Cercetătorii presupun că acest lucru se întâmplă din cauză că sistemul imunitar este deja supra-activ.

Predispoziție genetică

Potrivit cercetătorilor, există mai multe seturi de gene care arată predispoziția unei persoane de a dezvolta boala celiacă. Aceste gene se numesc HLA-DQ și până la 95% dintre persoanele diagnosticate cu boala celiacă au în structura genetică una dintre aceste gene.

Dorim să subliniem faptul că predispoziția genetică nu este o garanție a îmbolnăvirii: multe persoane care au aceste seturi de gene nu vor dezvolta boala celiacă deloc. Predispoziția genetică la această boală reiese și din studiile despre caracterul său ereditar și se estimează că persoanele care au o rudă de gradul 1 (părinți sau frați) cu boala celiacă are șanse de 10% de a dezvolta această afecțiune.

Factori externi

Deoarece cauza sursă a bolilor autoimune nu este cunoscută mai amănunțit decât predospiziția genetică, există și presupuneri că boala celiacă s-ar putea dobândi din factori externi.

Factori de mediu

Potrivit mai multor ipoteze, această boală poate proveni din factori de mediu precun nutriția deficitară în primele stadii ale copilăriei, infecțiile intestinale și microbiomul intestinal, calitatea florei intestinale. Cu toate că, până acum, studiile nu au găsit o legătură clară, acești factori rămân o posibilitate.

Dietă deficitară

Dieta modernă este o cauză intens dezbătută în cazul bolii celiace: calitatea produselor alimentare cu gluten, supra-procesate, lasă de dorit. Dintre toate, mai ales făina albă de grâu a suferit multe modificări de-a lungul anilor: a fost înălbită, golită de nutrienții din coaja bobului de grâu și fortificată cu vitamine și minerale sintetice produse în laborator. Toate aceste modificări au fost pentru a îmbunătăți aspectul și costul de producție și nu pentru a spori calitatea sau pentru a reduce potențialele riscuri pentru sănătate.

Se presupune, mai ales în ceea ce privește copii, că această supraexpunere la gluten și la glucide distruge flora bacteriană și trezește sistemul imunitar care la rândul lui va ataca procesele sănătoase precum digestia glutenului. Oricare ar fi situația, dieta vestică, cu exces de grăsimi saturate, sare, zahăr și gluten supraprocesat este una nesănătoasă care cauzează boli autoimune și boli inflamatorii.

Care sunt simptomele intoleranței la gluten?

Boala celiacă se poate confunda ușor cu o afecțiune intestinală, de tipul bolilor inflamatorii intestinale: boala Crohn, sindromul intestinului iritabil, colită ulcerativă sau diverticulită. Acest lucru se poate întâmpla din cauza multiplelor simptome gastrointestinale, de intensitate individuală pentru fiecare pacient și cauzate de inflamarea mucoasei intestinale și de afectarea microvililor.

Care sunt complicațiile care pot apărea?

La fel ca orice altă afecțiune a organismului, boala celiacă nu este de sine stătătoare și nu afectează în mod exclusiv sistemul digestiv: pot apărea mai multe complicații dacă boala nu este diagnosticată mult timp sau dacă este confundată cu o altă boală inflamatorie intestinală.

Intoleranța la lactoză

Potrivit unor cercetători, atunci când microvilii intestinali sunt distruși, sistemul imunitar reacționează și la alte elemente iar unul dintre acestea este lactoza sau zaharurile din lapte. De regulă, simptomele dispar odată cu eliminarea lactozei și glutenului din dietă.

Probleme ale sistemului nervos

Dereglările hormonale și neurohormonale pot avea urmări neurologice semnificative: durere de cap inexplicabilă, oboseală cronică, anxietate, depresie. Aceste manifestări se pot datora și în stresul produs de boala celiacă nu doar de cel digestiv.

Cancerul gastrointestinal

Intoleranța la gluten nedescoperită la timp poate avea urmări grave: cancerul intestinului subțire și limfomul intestinal. Riscul dezvoltării acestor tipuri de cancere se datorează inflamației cronice a intestinului subțire, permeabilității crescute a pereților intestinali și supraactivarea sistemului imunitar.

Complicații în cazul copiilor

În cazul în care un copil nu este diagnosticat din timp cu boala celiacă, riscă să aibă consecințe grave din cauza malabsorbției de nutrienți: oasele nu se vor dezvolta suficient, vor avea de suferit țesuturile și mușchii, vor fi afectate ochii, părul și pielea. Dacă această boală ajunge să deregleze sistemul hormonal, poate întârzia intrarea la pubertate.

Diagnosticare

După cum am mai precizat, această boală se poate ascunde sub forma unei alergii alimentare sau sub forma unei boli inflamatorii intestinale. Astfel, diagnosticul corect poate întârzia și pot apărea consecințe grave. Este extrem de important să mergi la medicul gastroenterolog imediat ce observi simptomele de mai sus.

Medicul va începe prin anamneză, detaliind perioadele simptomatice și posibilele lor cauze. Te va întreba dacă ai mâncat ceva diferit în ultima perioadă, dacă ai fost mai stresat decât de obicei și cât de des mergi la toaletă. Te va întreba și despre istoricul familial de boală celiacă, de boală inflamatorie intestinală și de cancer gastrointestinal.

În cazul în care ai o rudă de gradul 1 care are intoleranță la gluten, medicul îți poate recomanda un set de analize genetice care vor evidenția markerii genetici HLA-DQ. Acești markeri identifică doar predispoziția și acest set de analize este mai costisitor decât analizele de sânge.

Pentru un diagnostic clar de boală celiacă, medicul gastroenterolog va sugera o endoscopie cu probă pentru biopsie. Biopsia intestinală este necesară și pentru depistarea intoleranței la gluten dar și pentru depistarea bacteriei Helicobacter Pylori, a tumorilor intestinale și a candidei.

Forme de boli celiace care nu răspund la tratament

Atunci când boala celiacă este agresivă și nu răspunde la tratament, se numește boala celiacă refractară.

De regulă, apare la persoanele trecute de 50 de ani și, din cauza depistării târzii, tratamentul fie nu are un efect imediat, die are doar efect scăzut, ajungând deseori să cauzeze limfom intestinal.

Boala celiacă care nu răspunde la tratament este acea intoleranță la gluten care nu se ameliorează din punct de vedere al simptomelor, modificărilor la nivelul țesutului intestinal sau al nivelului anticorpilor nici după 6-12 luni de dietă fără gluten.

Cel mai important factor

Cheia unei vieți sănătoase după diagnosticarea cu boala celiacă este dieta fără gluten. Sunt permise legumele și fructele, cartofii, carnea fără crustă de pesmet. Medicul gastroenterolog îți va da o listă de alimente permise și alimente interzise.

Sensibilitatea la gluten non celiace versus boala celiacă – Asemănări, deosebiri

Simptomele sensibilității la gluten non celiace sunt foarte asemănătoare bolii celiace și se rezumă cu precădere la probleme gastrointestinale. Deosebirile constau în gravitatea afecțiunii și în complicațiile apărute.

Tratamentul sensibilității la gluten non-celiace va urma simptomele manifestate dar se va baza mai ales pe alimentație. De regulă, aceste simptome se ameliorează după o dietă fără gluten.

 

 

 

 

 

Sursa foto: healthline.com