Femei din patru generaţii din Odesa, refugiate în Republica Moldova

Femei din patru generaţii, dintr-o familie din Odesa, refugiate din Ucraina, şi-au găsit adăpost la Centrul regional pentru reabilitarea victimelor violenţei în familie din Autonomia Găgăuză, înfiinţat în 2020 cu sprijinul PNUD. Cea mai vârstnică, Nina Derebcinskaia, are 93 de ani, iar cea mai mică abia a împlinit două săptămâni, scrie tvrmoldova

La vârsta pe care o are, Nina nu credea că va fi nevoită să plece vreodată de acasă şi să lase totul în urmă. Toată viaţa sa a trăit în Odesa, unde s-a mutat când avea 17 ani şi unde a muncit la o fabrică de beton, apoi în construcţii.

„Am supravieţuit anului ‘33, aveam cinci ani atunci când a fost foametea. Apoi a început războiul, apoi anul ’47, iar foamete. Am muncit alături de alte mii de oameni ca să reconstruim Odesa, care era ruinată după război. Nu am crezut niciodată că voi trece printr-un alt război”, spune femeia.
Nina se mişcă cu dificultate şi e dependentă aproape sută la sută de ajutorul familiei.

Casa familiei din Odesa se află în imediata apropiere de infrastructura militară, care a fost una dintre primele ţinte ale bombardamentelor. „Ne era frică, geamurile le lipisem, ca să nu se facă cioburi care ne puteau răni. Ni s-a spus să stăm la pământ, undeva în coridor. Am amenajat acolo un spaţiu în care să stăm. Subsolul nu e sigur, dacă rămâneam în el, s-ar fi prăbuşit peste noi şi nu am mai fi ieşit vii de acolo”, spune Nadejda Ierghieva (63 de ani), fiica Ninei.

Nadejda a găsit puteri să plece din Odesa de dragul fiicei şi a nepoatelor sale: „Totul era închis. Farmaciile erau pustii. Nimic nu găseai. Eu sunt bolnavă de inimă, nu găseam niciun fel de medicamente, nici pentru copii. Dacă mergeai spre farmacie şi scria că ar fi deschisă… era de fapt închisă”, îşi aminteşte ea.

Elena Cernîh (39 de ani), cea de-a treia femeie din familie, abia născuse pe cel de-al doilea copil şi revenise acasă de la maternitate când a început războiul. Soţul Elenei, căpitan de corabie, este plecat într-o misiune peste hotare şi nu a reuşit să se implice în evacuarea familiei. Astfel, cele trei femei adulte din familie au fost nevoite să se descurce cu forţele proprii, apelând la ajutorul unei rude, care le-a transportat până la punctul de trecere Palanca.

„Pentru propriul copil mereu îţi doreşti tot ce e mai bine. Să poţi să te bucuri de primele cuvinte, primele mişcări. Dar nu să fugi şi să cauţi unde să te ascunzi. Cu doi copii mici nu ştii ce să faci în asemenea situaţii. La Odesa lumea doarme prin subsoluri şi nici nu sunt atât de multe locuri unde să te ascunzi”, spune Elena.

„Mergeam spre nicăieri, nu ne-am aşteptat la o asemenea primire”

La Palanca au trecut prin punctul de control uşor şi peste câteva ore erau deja în UTA Găgăuzia, unde au fost găzduite la Centrul pentru reabilitarea victimelor violenţei în familie. Angajaţii le-au oferit tot necesarul pentru trai, astfel ca toate cele trei femei şi două fetiţe să se poată simţi în siguranţă.
„Nu m-am aşteptat la o asemenea primire. Noi mergeam spre nicăieri, nu ştiam pe nimeni. Nici nu eram sigure dacă vom supravieţui aici. Mai ales cu un bebeluş. Dar sunt atât de recunoscătoare că ne-au primit aici, unde e atât de bine şi suntem primiţi din inimă. Să vă dea Domnul pace. Pace, pace, pace!”, spune Nadejda Irghieva.

Ea mărturiseşte că este foarte recunoscătoare oamenilor din R. Moldova care i-au ajutat să fie în siguranţă: „Eu vreau să fie pace şi să mă întorc acasă. Să nu ne fie frică. Să dea Domnul să nu treacă nimeni prin ce am trecut noi”. 

Centrul pentru reabilitarea victimelor violenţei în familie a fost deschis acum doi ani pentru a sprijini femeile şi copiii care au trecut prin violenţă.
Acum, administraţia centrului a decis să folosească o parte din spaţiile disponibile pentru a adăposti oamenii care sunt nevoiţi să părăsească Ucraina, prioritate având mamele cu copii mici.

Svetlana Gheorghieva, directoarea centrului, spune că imediat ce s-a aflat că vor găzdui refugiaţi, oamenii din satele din împrejurimi au venit cu ajutoare. „Oamenii s-au oferit din prima zi să ajute. Nu vorbim despre ajutor financiar. Au donat produse alimentare, de igienă, pentru ca refugiaţii să aibă un anumit confort, să fie în siguranţă şi, cel mai important, să simtă sprijinul necesar pentru ei în această perioadă de criză”.

Atât cele trei femei, cât şi alţi refugiaţi din Ucraina care ajung la centrul din UTA Găgăuzia, beneficiază nu doar de servicii de cazare, dar şi de asistenţă psihologică şi alte servicii de are au nevoie, inclusiv asistenţă medicală primară sau consultanţă juridică.

Cu sprijinul PNUD, 23 de refugiaţi, inclusiv 13 copii, au fost găzduiţi la Centrul regional pentru reabilitarea victimelor violenţei în familie din UTA Găgăuzia.

Sursa foto: tvrmoldova.md