Jurnalista Olesea Banari povestește cum își înțarcă fiica: „Miros ca un butoi de varză murată”

Olesea Banari este jurnalistă și mama a 3 pici adorabili, iar recent a decis să stopeze alăptarea mezinei sale – Briana. Întregul proces este destul de complicat, din spusele mamei fiica ei e foarte atașată de sân, iar Olesea a decis să descrie cum decurge totul și la ce recurge pentru a scăpa de durerile provocate de furia laptelui. Într-un mod hazliu și interesant, iar pe alocuri trist, jurnalista menționează pas cu pas pe conturile sale de pe rețelele de socializare cum ea și Briana depășesc această perioadă mai complicată din viața lor.

În continuare vă propunem să vedeți cum a început totul și, eventual, soluțiile ei pot fi de folos și altor mămici care decid înțărcarea pruncului.

24 de ore de la decizia de înțărcare. Briana are peste un an și jumătate și toți din jur m-au sfătuit că e timpul de înțărcare. Deși am redus treptat, de la diversificare până acum, mesele de lapte, ea oricum era extrem de dependentă și sânul era alinarea ei de toate zilele. Astăzi e mai greu ca ieri și pentru ea, și pentru mine, ea mă cuprinde, apoi mă lovește... iar mie mi se frânge sufletul în milioane de bucăți...

Decizia de a înțărca nu e ușoară, mai ales când piciul e foarte atașat de sân. Eu am gândit-o mult și după ce două prietene foarte curajoase au realizat pasul cu succes, mi-am zis: ehee... o facem și noi! Luni la ora 6:00 a fost ultima alăptare. După, am pus plasture și am anunțat-o pe Bri că „vaaii... am o bubiță”. Primele 2 ore au fost mai agitate. Tot plângea, nu isteric, nu cu lacrimi, și mă trăgea de maiou... se uita la plasturele ăla și zicea „buba”. Mă cuprindea, pupici și iar verifica. La amiază am adormit legănate în brațe, ușor pupăcite peste tot, iar după somn nu a mai cerut nimic. Seara, la somn, a verificat dacă buba e la loc și s-a culcat. Da! Copil de aur! Mă mândresc cu fata mea! Noaptea a trecut binișor. A mornăit de două ori, dar fără mare stres. Cea mai grea a fost dimineața, când părea că a înțeles că „buba” e prea mare și avea o mare tristețe în ochi, dar a uitat imediat ce a ajuns în parc la plimbare.

Miros ca un butoi de varza murată (râde). Legătura dintre mamă și prunc este extrem de puternică, mai ales dacă este alăptat natural. Acest proces, alăptarea, oferă senzație de protecție copilului și creează clipe de neuitat, petrecute împreună. Iată de ce înțărcarea nu e un proces prea ușor, dar, desigur, într-un anumit moment, necesar. Cea mai indicată este înțărcarea treptată, adică excluderea meselor de lapte, până rămân 1 sau 2. Noi aveam maximum 3 mese în 24 de ore, dar asta nu m-a salvat de laptele ce vine vâlvoi când numai îmi privesc fiica. Am urmat recomandarea specialiștilor. Port un maiou sport, pe care îl umplu cu frunze de varză ținute la frigider. Acestea reduc lactația. În caz de disconfort, este indicat să stoarceți cate un pic. Eu am început să storc la 12 ore de la decizia de înțărcare și o făceam la 5-6 ore. Azi a început a 3-a zi, încă nu am stors, dar varza nu o scot, doar o schimb periodic. E o adevărată magie cum frunzele acestea de varză ajută și mă salvează de durerile insuportabile ale sânilor împietriți. Sânii sunt plini-ochi cu lapte, dar dor doar la atingere. Sper astăzi să nu mai fie necesar să storc.

Nu și fără consecințe nu prea pozitive - varza se încălzește de la sânii fierbinți și emană mirosul său specific. Așa că cine nu-l tolerează, poate încerca să bea ceai de salvie, renumit tot pentru reducerea lactației, dar e o amărăciune greu de înghițit.

Revin...

Foto: arhiva personală