Boala care produce deficiențe de învățare și vorbire la copii

Strabismul este o afecțiune oculară destul de frecvent întâlnită. Potrivit statisticilor, 3-7% dintre copii au această problemă, definită ca o lipsă vizibilă a paralelismului ochilor. Acest defect reprezintă o afecțiune vizuală în care axele ochilor nu mai sunt paralele, iar copilul este privat de posibilitatea de a  focaliza corespunzător un anumit obiect, transmite csid.ro 

Strabismul poate fi congenital (apare în primele 6 luni de viață) sau dobândit (poate apărea oricând, dar cel mai frecvent, în perioada copilăriei, în primii 3-5 ani).

Cum poate fi recunoscut strabismul, ce consecințe poate avea asupra dezvoltării copilului și cum se tratează aflăm în cele ce urmează.

Care sunt simptomele strabismului

Printre semnele strabismului la copii la care trebuie să fie atenți părinții se numără:

• Deviația ochilor (ochii nu sunt aliniați în aceeași direcție permanent, intermitent sau doar în anumite poziții ale privirii);

• Lipsa coordonării mișcărilor;

• Clipitul frecvent la lumină puternică;

• Adoptarea unei poziții ciudate a capului;

• Vederea scăzută la unul dintre ochi;

• Vederea scăzută la ambii ochi (asociere cu vicii mari de refracție);

• Vederea dublă (în strabismul recent instalat);

• Aprecierea greșită a distanțelor în spațiu, neîndemânare.

• În primele zile după naștere, dacă are un scor APGAR mic și nașterea a fost cu complicații;

• Dacă se observă anumite deviații ale ochilor, chiar dacă copilul a fost născut natural și fără probleme;

• Până la 6 luni, pentru a confirma sau infirma prezența strabismului;

• După 6 luni cu regularitate, dacă deviația a fost deja confirmată.

Care sunt cauzele strabismului

Cauzele strabismului la copii sunt încă necunoscute. Însă există anumiți factori de risc ce cresc probabilitatea apariției acestei afecțiuni, cum ar fi: moștenirea genetică, viciile de refracție, vederea scăzută la un ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataractă congenitală, tumori intraoculare), afecțiuni neurologice, afecțiuni ale orbitei, afecțiuni ale mușchilor oculari, tumori și malformații intracraniene etc.

Ce consecințe poate avea strabismul asupra dezvoltării copilului

Strabismul scade din capacitatea de concentrare și percepție a copilului, ceea ce duce la deficiențe în dezvoltarea motorie și intelectuală, precum și la deficiențe de învățare și vorbire.

Boala se vindecă mult mai ușor când tratamentul recomandat se aplică mai devreme. Cel mai eficient tratament este cel inițiat în primii ani de viață, în cazul strabismului congenital, sau cât mai rapid din momentul debutului bolii în cazul strabismului cauzat de vicii de refracție.

În caz contrar, copilul poate dezvolta complicații, cum ar fi ambliopia la ochiul deviat, aprecierea incorectă a distanței, vedere stereoscopică nedezvoltată.

Cum și mai ales când se tratează strabismul

Este foarte important ca examinarea oculară în strabism să fie făcută cat mai aproape de momentul observării deviației oculare de către un medic oftalmolog cu experiență în oftalmopediatrie sau strabologie, indiferent de vârsta pacientului.

Pentru început, se iau măsuri pentru a înlătura dezechilibrul prin corecție optică. Ulterior, se recomandă terapia vizuală pentru a se evita instalarea ambliopiei la ochiul deviat.

Dacă strabismul se însoțește de ambliopie, adică de vederea scăzută a unuia dintre ochi (de obicei cel care deviază mai mult), ocluzia/acoperirea ochiului cu vedere mai bună un anumit timp duce la recâștigarea acuității vizuale a ochiului neacoperit, dacă acest tip de tratament se face la vârstă mică (până la 6-7 ani).

Uneori, este indicată intervenția chirurgicală până la vârsta de 2 ani, de preferat înainte de 18 luni, dacă deviația este mult prea severă. Pe lângă scopul estetic (de realiniere a ochilor) și cel funcțional (de înlăturare a vederii duble), chirurgia are și rolul de recuperare a vederii binoculare, cum este cazul esotropiei infantile, adică un tip de strabism congenital în care ochii sunt deviați spre nas.