Cum și când e bine să împrietenim copiii cu oliţa ca să renunţe la scutece

În Jurnalul Oficial al Academiei Americane de Pediatrie se menţionează faptul că nu există o vârstă potrivită pentru a instrui un copil, pregătirea pentru a începe antrenamentul la toaletă depinzând de dezvoltarea lui. Totuşi, în general, nu e recomandat să începem înainte de vârsta de 2 ani (24 de luni). De asemenea, specialiştii menţionează că copilul poate fi pregătit fizic între 18 luni și 2,5 ani, dar poate fi pregătit din punct de vedere cognitiv abia după 2 ani. 

În general, majoritatea copiilor devin pregătiți fiziologic pentru antrenamentul la toaletă în jur de 18 luni – adică sistemul digestiv și vezica urinară s-au maturizat până la punctul în care pot întârzia scaunul sau urinarea suficient de mult pentru a ajunge la oliţă sau veceu. Însă, de obicei, nu sunt gata cognitiv – nu sunt capabili să asocieze nevoia sa cu utilizarea oliţei, să-și amintească să o folosească și să reziste distragerii suficient de mult pentru a finaliza procesul.

Mulți copii cu vârsta de trei ani și patru ani au încă nevoie de un scutec de noapte, iar udarea patului este considerată normală până la vârsta de cinci ani. Unul din șase copii de cinci ani udă patul ocazional sau regulat, spun cei de la BabyCentre.

Conform aceleiaşi surse, părinții, de obicei, se gândesc la antrenament când copilul lor are între 18 luni și trei ani. Majoritatea copiilor au între doi ani și doi ani și jumătate când încep antrenamentul la oliţă.

Pentru a începe împrietenirea cu oliţa, copilul trebuie:

• să meargă bine, pentru a ajunge la oliţă, să poată să stea în fund şi să se ridice
• să poată să spună când are nevoie să meargă la toaletă sau oliţă
• să aibă control asupra muşchilor necesari urinării şi defecării
• ar fi bine dacă ar putea să se dezbrace, să îşi dea pantalonii jos şi să îi tragă înapoi.

Care sunt semnele că ne putem pregăti de antrenamentul la oliţă?

Prezintă interes şi ne urmăreşte la toaletă să vadă ce facem

Copilul încearcă să imite comportamentul adultului la toaletă

Prezintă disconfort când are scutecul ud sau murdar

Te roagă să îi schimbi scutecul

Începe să pună lucrurile la locul lor

Poate demonstra independența spunând „nu”

Poate să spună “pipi” sau “caca”, iar mai apoi să spună că îi vine să facă ori una, ori alta

Are scutece uscate pentru cel puţin două ore pe timpul zilei sau e uscat după somn

Cum ne pregatim?

Cumpărăm chiloţei cu personaje preferate, oliţă şi/sau reductor. Dacă alegeţi şi ultima variantă, nu uitaţi să luaţi şi înălţător, să se urce singur.

Povestim şi citim cărţi despre copii care renunţă la scutece şi fac pipi şi caca la oliţă

Le arătăm noi cum facem, de la descheiat pantalonii până la şters, tras apa şi spălat pe mâini

Luăm lucrurile uşor şi suntem consecvenţi

Încurajăm o dată pe zi să stea pe oliţă când considerăm că ar putea face ceva

Îi aşezăm pe oliţă după ce au făcut pipi sau caca în scutec, astfel încât să le reamintim unde ar trebui să facă de fapt

Dacă nu doresc, nu forţăm. Punem scutecul înapoi şi încercăm peste câteva zile sau săptămâni. Vrem să îi împrietenim cu oliţa, nu să le fie frică de ea

După ce se împrietenesc cu oliţa şi/sau reductorul, e bine să continuăm cu încurajările:

Le spunem o dată la câteva ore să folosească oliţa, fiindcă de multe ori au nevoie să le reamintim

Renunţăm la scutecele de zi, îi putem lăsa fără haine mai jos de buric

Îi felicităm ori de câte ori fac unde trebuie

Ne pregătim de accidente, fără să facem tărăboi. Sunt normale şi, deşi ne pot frustra, nu trebuie să îi certăm sau pedepsim. Dacă sunt prea dese şi progresul e mic, luăm o pauză de câteva zile sau săptămâni.

Dacă totuşi reuşeşte pe timpul zilei să nu mai aibă accidente, dar încă udă patul noaptea, specialiştii ne îndeamnă să mai păstrăm scutecele de noapte o perioadă. S-ar putea ca al său corp să fie prea imatur să poată să îl trezească în mijlocul nopţii să meargă la toaletă. De obicei, între 3 şi 4 ani se renunţă şi la cele de noapte. 

Cât dureaza?

De la câteva zile, la câteva luni. E posibil să avem şi regrese. S-ar putea sa aibă accidente, acestea fac parte din proces şi nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la scutece. Important este să nu pedepsim copilul în vreun fel, să nu îl facem să se simtă ruşinat sau prost. Încurajarea ca data viitoare să aleagă olița e cheia.

Reţineţi:

• NU se recomandă sub doi ani antrenamentul la oliţă
• NU forţaţi copilul dacă nu e pregătit fizic şi emoţional
• NU îl pedepsiţi şi NU îl certaţi în caz de accidente, care sunt normale. Îi spunem calm ca data viitoare să facă unde trebuie. 
• NU este o competiţie
• Dacă a făcut o dată de curiozitate la oliţă, nu înseamnă automat că e pregătit să renunţe la scutece
• Anxietatea noastră poate fi răsfrântă asupra copilului

Sursa: bebelonia.ro