Pavorul nocturn la copii, explicația psihologului: Copilul are manifestări de frică intensă și nu recunoaște persoana care încearcă să îl liniștească

Andreea OLA este consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Pe blogul său inbratelamami.ro aceasta a scris despre pavorul nocturn, care se referă la trezirea bruscă a copilului în timpul nopții, într-o stare de frică intensă și de semi-luciditate.

Ne-am confruntat cu prima criză de pavor nocturn, când T. avea 5 luni. A fost una din cele mai intense experiențe pe care le-am trăit ca părinte și spun asta fără să exagerez. Ne-am trezit practic în timpul nopții în urletele și țipetele lui T. Dormeam împreună, toți 3 și de fiecare dată când se trezea (impropriu spus se trezea, deoarece era vorba mai degrabă de microtreziri) îl puneam instinctiv la sân și reintra în somn în scurt timp. În acel moment, în acea noapte nu a vrut nici măcar să ia sânul.

La un moment dat a deschis ochii, continua să țipe și să dea din mâini și din picioare însă nimic din ceea ce făceam nu îl liniștea. Ceea ce m-a speriat foarte tare a fost că deși vorbeam cu el, deși îl mișcam, îl atingeam, deși avea ochii deschiși el nu ne auzea, nu ne vedea, nu reacționa, continua să plângă și să țipe speriat, dar ca și cum nu ar fi fost prezent.

După o perioadă care mi s-a părut o eternitate, s-a trezit de-a binelea, adică a dat semne că ne vede, ne aude, s-a liniștit și a adormit după ce l-am pus la sân. M-am speriat atât de tare încât în noaptea respectivă nu am mai dormit deloc, iar a doua zi am pus cap la cap toate informațiile și mi-am dat seama că ceea ce s-a întâmplat era o criză de pavor nocturn. Mi-am reamintit că în urmă cu câțiva ani, soțul meu a avut, într-o perioadă foarte stresantă, un episod similar, care a durat câteva secunde.

După acest episod au mai urmat alte două crize de pavor nocturn, dintre care una pe care am perceput-o ca fiind foarte  lungă. În urma ei am decis să facem și o serie de investigații (de cele mai multe ori nu sunt necesare, deoarece așa cum veți vedea mai jos, astfel de crize sunt benigne), printre care și un EEG pe timpul nopții, care a ieșit bine.

De fiecare dată, pentru fiecare episod de pavor nocturn în parte am reușit să identificăm un patern, niște factori stimulanți pe timp de zi care păreau să îi declanșeze aceste treziri bruște. La două din crizele de pavor nocturn s-a întâmplat să fie mașina de spălat în funcțiune chiar la momentul în care T adormea. Alți părinți descriu situații în care copilul a avut o zi agitată, tensionată sau schimbări de mediu.

Acum la aproape 4 ani, T. este un copil ce doarme cea mai mare parte din noapte, neîntrerupt. De la ultima criză de pavor nocturn (care a avut loc în jurul vârstei de 1 an) nu ne-am mai confruntat cu astfel de situații.

Ce este pavorul nocturn?

Pavorul nocturn (cunoscut și sub denumirea de teroare nocturnă) este inclus în categoria parasomniilor, fiind un tip de tulburare de somn frecventă în copilărie dar care scade ca frecvență odată cu înaintarea în vârstă, de regulă episoadele încetează cel târziu în adolescență. Deși impresionante, mai ales pentru cei din jur care asistă la astfel de manifestări, crizele de pavor nocturn nu au consecințe asupra sănătății fizice și psihologice a copilului.

Cum se manifestă pavorul nocturn?

Crizele de pavor nocturn debutează brusc, în timpul unei faze de somn profund, non-REM (în care copilul nu visează). Odată cu debutul brusc copilul poate să fie deosebit de agitat, să se miște, să țipe, să aibă manifestări de frică intensă, dar să nu recunoască persoana care încearcă să  îl liniștească, copilul nefiind de fapt treaz. La finalul episodului copilului nu își va aminti ceea ce s-a întâmplat. Episoadele de pavor nocturn au de regulă loc în prima jumătate a nopții, pot fi scurte (câteva secunde) sau pot dura chiar și 40 de minute. Unii copii pot avea parte de mai multe episoade de pavor nocturn într-o singură noapte.

În timpul unui episod de pavor nocturn puteți vedea la copil următoarele manifestări, chiar dacă cel mic nu este de fapt treaz, el fiind de fapt într-o stare de somn profund pe durata episodului

• copilul poate să se ridice în funduleț
• să țipe și să fie foarte agitat
• să lovească din mâini și din picioare
• să privească în gol, având ochii deschiși
• să transpire și să respire rapid, să îi crească pulsul
• să fie imposibil de liniștit
• să se dea jos din pat și să alerge prin casă
• să devină agresiv (manifestare mai comună în cazul adulților)
• să fie greu de trezit, iar imediat după trezire să fie confuz

Care e diferența dintre crizele de pavor nocturn și coșmaruri?

Spre deosebire de episoadele de pavor nocturn, coșmarurile apar în faza de somn REM (somn cu vise). Pot avea manifestări similare cu cele ale pavorului nocturn, însă copilul se poate trezi de regulă complet și în funcție de vârstă poate povesti coșmarul sau poate ține minte ceea ce s-a întâmplat. Coșmarurile apar de regulă în a doua jumătate a nopții.

Ce declanșează pavorul nocturn?

Episoadele de pavor nocturn pot avea diverși factori declanșatori și majoritatea părinților reușesc cu atenție să îi identifice și în timp să îi evite.  Printre factorii declanșatori se numără

• oboseala excesivă, suprastimularea pe timp de zi sau înainte de culcare
• stres-ul emoțional, anxietatea
• schimbarea mediului în care doarme copilul
• febra
• orice stimul (lumină, zgomot, etc) care îl poate trezi brusc pe copil
• o vezică prea plină
• tulburări de respirație pe timpul somnului (ex apnee obstructivă)
• anumite medicamente

Sunt anumiți copii mai predispuși la episoade de pavor nocturn?

Pavorul nocturn pare să aibă și o componentă familială, fiind mai comun la copiii la care există antecedente de pavor nocturn sau somnambulism, în familie. Episoadele de pavor nocturn apar de regulă între 4 și 12 ani, alte surse indică intervalul de vârstă 2-7 ani și dispar de la sine, odată cu înaintarea în vârstă, în majoritatea cazurilor (deși în cazuri izolate pot persista și la vârsta adultă). Atunci când debutul are loc în adolescență sau la vârsta adultă, pavorul nocturn se poate asocia cu o formă de epilepsie. Consensul este că la ora actuală nu există nicio asociere între crizele de pavor nocturn la copil și probleme de sănătate mintală ulterioară.

Ce e de făcut atunci când copilul are o criză de pavor nocturn?

Majoritatea părinților care se confruntă cu un prim episod de pavor nocturn la copil, vor încerca probabil să trezească copilul și să îl facă să reacționeze la stimulii din jur. Dacă încercarea de trezire se face brutal, acest lucru poate chiar să înrăutățească manifestările.

Recomandarea e ca atunci când se produce un episod de acest gen să nu încercăm să îl trezim pe copil, ci să se aștepte finalizarea crizei,  asigurându-ne ca părinți că cel mic este în siguranță (unii copii pot avea tendința să se dea jos din pat sau să fugă în timpul unui astfel de episod).

Se recomandă identificarea factorilor ce pot declanșa episoadele de pavor. Pe noi acest lucru ne-a ajutat foarte mult în evitarea lor. Am implementat un ritual foarte blând de somn, pentru întreaga familie (toată lumea la culcare la aceeași oră) ce a presupus evitarea stimulilor puternici (lumini, sunete puternice).

În cazurile în care episoadele se repetă cu regularitate, la aceeași oră, se pot recomanda trezirile programate – trezirea blândă a copilului (preț de câteva minute) cu 15-30 de minute înainte de momentul la care ne așteptăm să se producă episodul de pavor nocturn.

Sursa: inbratelamami.ro