Pregătiri de şcoală: Mergem în clasa I

Pregătiri de şcoală: Mergem în clasa I

Cu siguranţă, majoritatea părinţilor, ai căror pici merg la toamnă în clasa I,  îşi pun deja întrebarea: „Dar este oare pregătit?” Această întrebare a devenit oportună mai ales în ultimii ani, de când copiii sunt testaţi înainte să fie înscrişi la şcoală. Iar înscrierea la şcoală începe la sfârşitul lunii aprilie-începutul lunii mai.   

Testul de înmatriculare în instituţiile de stat ţine mai mult să aprecieze dezvoltarea generală, sănătatea fizică şi psihică a copilului, în instituţiile private acesta este mai complex şi îşi  propune să depisteze, pe lângă gradul de maturitate şcolară a copilului, şi gândirea lui logică, fantezia, dezvoltarea limbajului etc.

Mulţi părinţi ajung să-şi facă mari griji din cauza testului, care până la urmă nu are nişte criterii bine definite şi este doar o conversaţie cu copilul, în prezenţa părintelui sau fără acesta. Majoritatea instituţiilor nu le cer picilor să poată scrie sau citi cursiv. Unii părinţi, în special, mămicile, sunt atât de panicaţi, încât încep a-l „tortura” pe copil cu meditaţii pe tot parcursul verii, cu exerciţii de citit şi cu ameninţări de genul „n-o să te primească la şcoală”, „nu ştii nimic!” Copilul ajunge să fie şi el speriat şi îngrijorat de tot ce se numeşte „şcoală”. Toţi pedagogii susţin că nu este cazul să supuneţi copilul unui efort ieşit din comun pentru pregătirea de şcoală. Este suficientă pregătirea primită la grădiniţă. Adevărul e că fiecare copil vine la şcoală cu un anumit „bagaj” din familie, pe care i-l dau părinţii pe tot parcursul celor 7 ani de acasă: educaţie,  cultură, deprinderi sociale, vocabular, comportament etc. Şi acest „bagaj” este cel mai important şi suficient, pentru a păşi pragul clasei I.

De procesul  instructiv, de formarea bazei  intelectuale se ocupă şcoala, aşa că pedagogii chiar se bucură atunci când copilul nu ştie de acasă să scrie, pentru că învăţătoarea s-ar putea să insiste asupra schimbării tehnicii scrisului. Uneori se întâmplă, cu părere de rău, ca şi din grădiniţă copiii să vină nu nişte deprinderi de scriere, de citire nu tocmai corecte. De aceea, chiar rugăm ca lucrul acesta să fie lăsat pe seama şcolii.

 

Cum să-ţi pregăteşti piciul de şcoală

Motivează-l să îndrăgească şcoala

Vorbeşte-i despre şcoală în termeni pozitivi, pentru a-i stimula curiozitatea şi interesul. Creează-i o imagine luminoasă a şcolii, prin împărtăşirea unor întâmplări hazlii despre prima ta zi de şcoală. Spune-i că succesele sale vor fi răsplătite cu note bune, că învăţătorul este omul care îl va ajuta să cunoască şi să descopere o mulţime de lucruri noi. 

Dezvoltă-i deprinderile sociale

Prin deprinderi sociale se are în vedere comportamentul copilului, felul său de a fi în societate, imaginea pe care o are despre sine şi despre societate, capacitatea de a se integra într-un nou colectiv, de a stabili relaţii interpersonale (noi prieteni), cunoaşterea drepturilor şi obligaţiunilor sale, respectarea acestora, capacitatea de orientare în spaţiu, abilitatea de a distinge ce e bine şi ce e rău.

Învaţă-l să fie responsabil

Pentru un  elev de clasa I responsabilitatea ţine de propriile acţiuni. Acestea sunt regulile de conduită şi de respectare a lor în societate: a asculta şi a răspunde când este întrebat, a-şi organiza lucrurile personale în jurul său, a duce la bun sfârşit o lucrare începută, a avea răbdare şi tenacitate. La 7 ani copilul trebuie să fie un om independent, care se orientează în timp şi spaţiu, gata să asimileze noi cunoştinţe şi să depăşească barierele din calea sa, adică să aibă suficientă voinţă. El trebuie să-şi cunoască eul propriu: cine este, cine sunt părinţii, de unde vine, unde locuieşte, de ce locuieşte acolo, de ce are anumite drepturi şi obligaţiuni ca şi toată lumea.

Iulia Scripnic, învăţătoare la clasele primare, director adjunct pentru instruire în Şcoala Primară de Creativitate şi Inventică Prometeu-Junior.

Nimic nu se compară cu cei şapte ani de acasă. Deseori sunt rugată de către părinţi să  testez copilul pentru a determina nivelul pregătirii lui pentru şcoală. Sunt situaţii când copilul zice: „Nu ştiu asta” sau se uită la mama şi roagă: „Mamă, spune tu”. Aceste deprinderi vin din familie, pentru că părinţii, din dragoste mare faţă de copil, din lipsă de timp şi răbdare, deseori oferă răspunsuri în locul lui, astfel scutindu-l de eforturi în plus. Copilul trebuie învăţat să pună întrebări, să analizeze, să-şi expună părerea, să-şi motiveze faptele. Prin urmare, îi stimulăm gândirea şi imaginaţia. Apreciindu-i gândurile, invenţiile, dând valoare ideilor pe care le are, îl educăm în spirit creator şi copilul simte libertatea de a-şi spune cuvântul, de a acţiona.   

Valentina Lungu, directorul şcolii-grădiniţe nr. 152, Pas cu Pas.

Unii părinţi neglijează deprinderile sociale ale copilului, fiind mai mult preocupaţi de aptitudinile de a citi sau a scrie de timpuriu. În ultimul timp, fie din cauza bunăstării sau a faptului că au doar un singur copil, unii părinţi exagerează la capitolul hipertutelare şi hiperprotecţionism al copilului. Astfel, copilul devine mai egoist, mai infantil sau, în unele cazuri, chiar agresiv. El nu are responsabilitatea să-şi organizeze spaţiul de lucru, să-şi scoată, bunăoară, lucrurile necesare din rucsac. Copilul este ca un burete – absoarbe şi reproduce modelul, de aceea îndemn părinţii să educe copilul prin fapte, şi nu cu morala!

Foto: bebelu.ro

Adaugă comentariu