A înghiţit ceva... Cum să faci faţă pericolelor?

Bateria pe care o înghiţise Laurenţiu începuse să se oxideze

 „Am crezut că-mi pierd copilul.” Aşa îşi începe povestea Aneta, mămica unui băiat adorabil de un an şi două luni pe nume Laurenţiu. „Vorbeam la telefon, în timp ce fiul meu se juca nu departe de mine, lângă noptieră. M-am întors să văd ce face exact în momentul în care a băgat ceva în guriţă. De obicei, îmi arată când are ceva în mână, dar atunci nu a făcut-o. L-am văzut cum a înghiţit ceva şi a început să tuşească, înecându-se parcă. M-am speriat, pentru că nu ştiam ce ar fi putut înghiţi. Mi-am amintit că anterior văzusem jos o baterie de la telecomandă, mică, rotundă şi lucioasă. Am observat că dispăruse. Laurenţiu îşi ţinea degeţelele în guriţă şi eu am încercat să scot ceea ce avea, dar am făcut mai rău, pentru că am împins obiectul şi mai mult. Nu am stat să aştept salvarea. Am mers singură la spital. La gastroscopie, ni s-a arătat o privelişte îngrozitoare. Bateria pe care o înghiţise Laurenţiu începuse să se oxideze. În plus, se lipise strâns de pereţii esofagului şi nu putea fi scoasă. Medicii au reuşit s-o scoată abia după 12 ore.”   

Din păcate, cazul Anetei nu este nici primul şi nici ultimul. Valentina Raşcov, şeful Secţiei de endoscopie de la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, spune că, săptămânal, trei-patru copii cu vârsta cuprinsă între zero şi cinci ani trec prin situaţii similare.

Cum se întâmplă de cele mai multe ori      

În dorinţa de a învăţa şi de a explora tot mai mult, copiii mici ajung deseori în tot felul de situaţii periculoase. „Nu o dată se întâmplă ca un obiect anume, nimerind în mâinile micuţului, să fie dus automat la gură şi înghiţit. Mai departe lucrurile pot evolua în mod diferit”, ne spune Valentina Raşcov. „În cel mai bun caz, corpul străin trece prin esofag, stomac, duoden, intestinul subţire, intestinul gros şi în cele din urmă este eliminat odată cu masele fecale fără a-i provoca copilului niciun fel de probleme. De multe ori, însă, se întâmplă ca obiectul înghiţit să nu corespundă dimensiunilor esofagului, putându-l perfora. Atunci urmările pot fi dramatice.”                 

Se mai poate întâmpla ca obiectul cu care se joacă copilul să fie aspirat. Cum? După ce l-a pus în gură, micuţul face, la un moment dat, o mişcare bruscă – fie că este strigat şi se întoarce, fie că s-a speriat şi părintele îl ia brusc în braţe, fie că începe să cânte sau să bage în gură şi alte obiecte, etc., etc., şi atunci obiectul respectiv poate fi inspirat, nimerind în căile respiratorii. Odată ajuns în tractul respirator, acesta poate duce la sufocare.

Nu rare sunt cazurile când copiii, în tendinţa de a-şi studia propriul corp, nu doar înghit, ci îşi introduc singuri diferite corpuri străine în toate orificiile: nas, ureche, vagin, anus, uretră.   

Examinările endoscopice şi gastroscopice au scos la iveală o multitudine de obiecte aspirate sau înghiţite: căpăcele de stilou, monede, nasturi, gume, baterii, bijuterii (inele, cercei, agrafe, broşe ş.a.), ace, piese mici de la jucării, corpuri de natură organică (boabe, seminţe, nucuşoare) şi multe altele.   

Casă fără pericole

Deseori,  în dorinţa lor de a nu fi sâcâiţi de cei mici, adulţii îşi lasă odraslele în voia sorţii. Fiecare dintre corpurile străine care au fost aspirate sau înghiţite de copii se aflau la dispoziţia lor, ba mai mult chiar, micuţii erau lăsaţi să se joace cu ele.

Răspunsurile părinţilor la întrebarea cum de s-a putut întâmpla aşa ceva sunt cele mai diverse: „nici prin cap nu mi-a trecut”, „am crezut că copilul meu e de sine stătător”, „nici nu m-am gândit că un asemenea accident e posibil” etc. „Deşi toţi părinţii se jură că aşa ceva nu se va mai repeta, consider că preţul plătit de copii pentru neatenţia sau nepăsarea lor este prea mare”, spune Valentina Raşcov. Adulţii trebuie să le asigure celor mici o casă fără pericole, respectând câteva reguli simple.

Nu lăsaţi obiecte periculoase la dispoziţia copiilor. Îngrădiţi accesul la ele. Păstraţi în cutii toate obiectele mici din casă şi să le ascundă în locuri sigure.

Ţine departe toate substanţele sub formă de praf, cum sunt laptele-praf, făina de grâu, dar şi detergenţii. Acestea pot fi inhalate, provocând accidente grave cu sufocarea copilului.

Verificaţi jucăriile. Cele care conţin piese mici sunt contraindicate copiilor sub 3 ani şi vor fi luate imediat din preajma lor.

Primul ajutor.  Nu încercaţi de sine stătător!

„Dacă aţi depistat că micuţul dumneavoastră a înghiţit ceva care îi provoacă imediat tuse, salivare, agitaţie, dar îşi păstrează respiraţia, primul ajutor este curăţarea cavităţii bucale”, ne sfătuieşte Vera Raşcov. „În timp ce aşteptaţi ambulanta, puneţi copilul pe antebraţul stâng cu faţa în jos, astfel încât capul lui să se afle într-o poziţie mai joasă decât pieptul, şi efectuaţi câteva lovituri lente între omoplaţi. Nu încercaţi să scoateţi de sine stătător corpul străin, deoarece puteţi agrava situaţia. Corpurile străine din organismul uman pot fi scoase numai în instituţiile medicale. Dacă copilul nu respiră, telefonaţi la serviciul de urgenţă pentru a primi indicaţii la telefon până la sosirea ambulanţei.”

Acum Laurenţiu se simte bine. A încheiat tratamentul şi a uitat coşmarul prin care a trecut, iar Aneta, mama lui, nu-l scapă din ochi nicio clipă.