5 tulburări de mers la copii. Când trebuie să mergeți la specialist

Sunt mulți copii care au platfus, care merg pe vârfuri, care merg cu vârfurile picioarelor spre interior, crăcănați sau care au genunchii foarte apropiați. Pe măsură ce cresc, unele dintre aceste situații se corectează de la sine, fără tratament, susține Simona Pecec, medic specialist pediatru. Altele nu se tratează sau chiar se agravează din cauza altor probleme medicale. Însă multe afecțiuni ortopedice ca și gropițele din bărbie, reprezintă variații normale ale anatomiei umane și nu au nevoie de tratament.

Platfusul

Majoritatea bebelușilor se nasc cu platfus și ulterior li se dezvoltă scobitura piciorului. Însă, în cazul unor copii, scobitura piciorului nu se dezvoltă niciodată complet. Părinții observă asta prima dată pentru că cei mici par să aibă glezne slabe ceea ce se vede ca și cum acestea ar fi întoarse spre interior din cauza felului în care sunt așezate picioarele.

Platfusul, de obicei, nu cauzeză probleme. Medicii iau în considerare tratamentul doar dacă apar dureri. De asemenea, cei mai mulți medici nu recomandă încălțări speciale precum cele ortopedice deoarece acestea nu ajută la dezvoltarea arcului piciorului.

Părinții se tem că platfusul le va pune eticheta de „stângaci” copiilor lor în fața altor copii, însă medicii susțin că această tulburare ortopedică nu ridică probleme. Uneori, se poate corecta cu introducerea talonetelor.

Mersul pe vârfuri

Mersul pe vârfuri este destul de întâlnit în rândul copiilor mici, mai ales în al doilea an de viață. Tendința dispare adesea în jurul vârstei de 3 ani, deși în unele cazuri mai durează. Mersul pe vârfuri ocazional nu ar trebui să fie motiv de îngrijorare, însă dacă cel mic merge continuu pe vârfuri și a depășit vârsta de 3 ani, atunci ar trebui să ceri sfatul unui specialist. Mersul pe vârfuri persistent sau mersul pe vârfuri doar cu un picior poate fi legat de o altă problemă medicală precum paralizie cerebrală, slăbiciune musculară, autism sau alte probleme ale sistemului nervos.

Tratamentul, de obicei, constă în câteva vizite la un specialist ce îl va învăța pe cel mic să facă exerciții de streatching.

Vârfurile picioarelor spre interior

Bebelușii au picioarele întoarse spre interior în mod natural, cel puțin până la vârsta de 8-15 luni, atunci când stau în picioare. Pe măsură ce cresc acest lucru se corectează, însă unii copii continuă să meargă cu vârfurile picioarelor întoarse spre interior. Această tulburare poate avea câteva cauze diferite care reprezintă variații normale ale felului în care se aliniază picioarele.

Foarte rar medicii sunt nevoiți să trateze o astfel de tulburare ortopedică. Pantofii special ortopedici folosiți în trecut nu s-au dovedit de folos în accelerarea ritmului natural de îmbunătățire a acestei probleme.

Vârfurile picioarelor spre interior nu interferează cu mersul, alergatul sau cu alte sporturi, iar această problemă dispare de la sine pe măsură ce copiii cresc și dezvoltă un control muscular mai bun și o mai bună coordonare.

Mersul crăcănat

Picioarele strâmbe „în paranteză” reprezintă o arcuire exagerată a picioarelor, mai exact o paranteză mare între genunchi ce poate fi moștenită. Picioarele crăcănate sunt destul de des întâlnite la bebeluși și se corectează de la sine. Însă picioarele crăcănate după vârsta de doi ani sau doar un picior arcuit poate reprezenta semnul unei probleme majore precum rahitism sau boala Blount.

În orice caz, un control la medicul ortoped este binevenit și dacă nu este nici un motiv de îngrijorare, acesta îți va înlătura orice suspiciune.

Picioarele în X

Majoritatea copiilor arată o tendință moderată de a avea picioarele cu genunchii foarte apropiați, în X, între 3 și 6 ani, când corpul lor trece printr-un proces natural de aliniere. Tratamentul nu este de regulă necesar deoarece picioarele se îndreaptă de la sine.

Poziția severă a picioarelor în X sau care este mai pronunțată în cazul unui singur picior, necesită tratament. Dispozitive precum atele, dibliuri sau inserții în pantofi nu se mai folosesc de mult. În cazuri rare în care copilul acuză durere la mers sau dificultate la alergare, se poate lua în considerare intervenția chirurgicală după vârsta de 10 ani.

Sursa: totuldespremame.ro