Mihai Stratulat despre pneumonie: Câte pneumonii bacteriene ați avut voi în viață? Corect, niciuna!

Medicul pediatru Mihai Stratulat are o simplă întrebare pentru părinți, al cărui răspuns zice că îl știe deja, dar care ar trebui să pună pe gânduri – „Câte pneumonii bacteriene ați avut voi în viață dumneavoastră?” . Corect, niciuna, sau cel mult una. „Și atunci vă întreb de ce copiii dumneavoastră trebuie să aibă, și încă si mai multe? Îi îngrijiți mai puțin decât v-au îngrijit părinții dumneavoastră? Astfel, vreau să înțelegeți că această diagnoză se întâlnește destul de rar și este ultima diagnoză la care trebuie să vă gândiți când copilul este bolnav”. Excepții sunt, dar sunt extrem, extrem de rare.

Câteva mituri despre pneumonia bacteriană:

1. „Pneumonie ascunsă”
2. „Început de pneumonie”
3. „Pneumonie fără febră"
4. „Copilul are imunitatea scăzută și de aceea nu face febră”
5. „Pneumonie cu debut în 1-a sau a 2-a zi de boală”
 

Semne distinctive obligatorii în diagnosticarea pneumoniei bacteriene:

1. FEBRA. Examinarea clinică a unui copil cu pneumonie bacteriană va indica în mod obligatoriu prezența FEBREI, și cel mai des una înaltă. Copilul poate să prezinte o respirație accelerată, dar acest lucru se întâmplă și atunci când copilul este cu febră.

2. TUSEA. În marea majoritate a cazurilor pneumonia apare pe cale descendentă (de sus în jos), de aceea prezența TUSEI este la fel un semn important în diagnosticarea pneumoniei.

3. DIMINUAREA RESPIRAȚIEI. Auscultația (și aici să ai experiență și o ureche bine antrenată) – este prima și cea mai importantă examinare, fiindcă de la această etapă apar primele greșeli în diagnosticarea pneumoniei.

• Se consideră că prezența ralurilor la auscultarea plămânilor este un semn al pneumoniei, lucru total greșit. Prezența lor indică diagnosticul de bronșită cu sindrom obstructiv sau bronșiolită.
• Atunci când copilul prezintă și o infecție a căilor respiratorii superioare, la auscultarea plămânilor se aud și sunetele create în căile respiratorii superioare (nazo-faringe). În așa caz ar fi bine ca doctorul care examinează copilul să ausculte atât plămânii, cât și să pună stetoscopul în apropierea năsucului copilului.

Semnul distinctiv în pneumonie este transmiterea asimetrică a respirației, cu DIMINUAREA RESPIRAȚIEI pe partea afectată.

4. LEUCOCITOZA. Examinarea paraclinică o să ne arate un NUMĂR MARE DE LEUCOCITE în analiza generală de sânge.

5. RADIOGRAFIA. Investigatia radiologică (radiografia) este într-adevăr cea mai sigură metodă pentru a pune diagnoza de pneumonie, însă interpretarea imaginii radiologice trebuie făcută doar în contextul clinic (împreună cu restul examinărilor, astfel completându-se unele pe altele).

Foarte des pneumonia este confundată cu hilii pulmonari (vasele sangvine care pleacă de la inimă către plămâni și care vin de la plămâni către inimă), colabarea (închiderea) unor segmente pulmonare sau chiar a unui întreg lob pulmonar din cauza sputei vâscoase.

Copiii foarte des se mișcă în timpul efectuării radiografiei și din acest considerent interpretarea imaginii trebuie făcută cu precauție. Apariția altor țesuturi sau a artefactelor pe imagine, într-o poziție greșită a copilului în timpul investigației, duce la o diagnosticare eronată.

Apropo, imaginea pe radiografie a pneumoniei (opacifierea) se poate vedea timp de 6 luni. Adică, dacă peste 1-2-6 luni veți face iarăși radiografie – „pata” se va mai vedea, și doctorul vă va zice că iarăși copilul face pneumonie.

De reținut:

• Pneumoniile se întâlnesc foarte rar, iar pneumoniile pe stânga și mai rar.
• Diagnosticul de pneumonie pus la radiografie nu este unul întotdeauna veridic.
• Pneumonia cel mai des apare ca o complicație a unei infecții virale abia în a 3-4 –a zi de boală.
• Dacă copilul tușește doar și nu are febră, nu are pneumonie și nu este necesar de făcut radiografie.
• Dacă copilul tușește și a avut câteva zile febră, apoi 1-2 zile nu a avut și apoi a revenit febra – nu este pneumonie, este reinfecție virală.
• Dacă copilul a început să tușească, iar peste câteva zile a apărut febra - nu este pneumonie, este reinfecție virală.
• Pentru bebelușii mai mici, hârcâitul din năsuc sau gât (care poate să se audă și în piept) și tusea rară - nu este pneumonie. Cauza mai frecventă este fie reflux gastro-esofagian, fie excesul de salivă și mucușori.
• Pentru cei mai mari, hârcâitul în piept, cu sau fără febră - nu este pneumonie, este de la excesul de muci și salivă sau excesul de spută acumulată în bronhii.

Atenție!!! Medicul subliniază că aceste informații nu exclud adresarea la medic, dar vă ajută sa fiți părinți informați!

Foto simbol: vedomosti.md