Pediatrul Mihai Stratulat: Pneumoniile între mit și realitate

Pediatrul Mihai Stratulat menționează că cea mai des întâlnită problemă la noi este diagnosticul greșit de pneumonie bacteriană, astfel el a ajuns să fie cap de serie în morbiditatea pediatrică în Moldova. Medicul zice că nu ar avea nimic împotrivă acestei boli dacă ar fi fost diagnosticată corect, ceea ce nu se întâmplă, iar de aici începe și un tratament total greșit cu antibiotice de ultimă generație.

Într-o postare făcută în grupul de facebook Ask a Doctor, Mihai Stratulat începe cu o întrebare către părinți: „Câte pneumonii ați avut voi în viață dumneavoastră?”. „Corect, niciuna, sau cel mult una! Și atunci vă întreb de ce copiii dumneavoastră trebuie să aibă, și încă mai multe pe an? Îi îngrijiți mai puțin decât v-au îngrijit părinții dumneavoastră? Știți că copiii de boschetari au mai puține pneumonii decât au copii dumneavoastră? Astfel, vreau să înțelegeți că această diagnoză se întâlnește destul de rar și este ultima diagnoză la care trebuie să vă gândiți când copilul este bolnav”, a accentuat pediatrul.

În continuare vă redăm ceea ce a mai spus medicul despre pneumonii, subliniind că, din păcate, hiperdiagnosticul de pneumonie reprezintă o problemă majoră la noi în țară.

Câteva mituri despre pneumonie:

1. „Pneumonie ascunsă” 
2. „Început de pneumonie” 
3. Pneumonie fără febră
4. „Copilul are imunitatea scăzută și de aceea nu face febră”
5. Pneumonie cu debut în 1-a sau a 2-a zi de boală.

De ce se întâmplă că la noi se pune așa des această diagnoză? Pentru că la fel ca la părinți, și la medici se formează stereotipuri, că „este pneumonie când se aud raluri în plămâni”, că „există pneumonie ascunsă”, că „există pneumonie fără febră”. Pentru că din lipsă de timp sau din nedorință, nu există comunicare între medici și imagiști, pentru că nimeni din ei nu vrea să-și asume responsabilitatea, pasând-o de la unul la altul. Mai există și frica ca în cazul în care acea viroză totuși, se va complica într-o pneumonie, sau copilul va fi văzut de către altcineva, doctorul ar putea fi acuzat de către părinți, dar și de către colegii săi, că nu a depistat la timp boala și nu a indicat tratamentul corect. Aceasta ar fi pe scurt situația de la noi din țară...

Acum vom vorbi despre ce este cu adevărat această „pneumonie”, de a ajuns să fie „cel mai negru coșmar” al părinților din țara noastră în secolul 21 și ce greșeli se fac în examinarea unui copil cu pneumonie.

- Examinarea clinică a unui copil cu pneumonie bacteriană va indica în mod obligatoriu prezența FEBREI, și cel mai des una înaltă. Copilul poate să prezinte o respirație accelerată, dar acest lucru se întâmplă și atunci când copilul este cu febră.

- În marea majoritate a cazurilor pneumonia apare pe cale descendentă (de sus în jos), de aceea prezența TUSEI este la fel un semn important în diagnosticarea pneumoniei.

- Auscultația – prima și cea mai importantă examinare, fiindcă de la această etapă apar primele greșeli în diagnosticarea pneumoniei.

- Se consideră că prezența ralurilor la auscultarea plămânilor este un semn al pneumoniei, lucru total greșit. Prezența lor indică diagnosticul de bronșită sau bronșiolită. Atunci când copilul prezintă și o infecție a căilor respiratorii superioare, la auscultarea plămânilor se aud și sunetele create în căile respiratorii superioare (nazo-faringe). În așa caz ar fi bine ca doctoral care examinează copilul să ausculte atât plămânii, cât și să pună stetoscopul în apropierea năsucului copilului.

- Semnul distinctiv în pneumonie este transmiterea asimetrică a respirației, cu DIMINUAREA RESPIRAȚIEI pe partea afectată.

- Examinarea paraclinică o să ne arate un NUMĂR MARE DE LEUCOCITE în analiza generală de sânge.

- Investigația radiologică (radiografia) este într-adevăr cea mai sigură metodă pentru a pune diagnoza de pneumonie, însă interpretarea imaginii radiologice trebuie făcută doar împreună cu restul examinărilor, astfel completându-se unele pe altele. Copiii foarte des se mișcă în timpul efectuării radiografiei și din acest considerent interpretarea imaginii trebuie făcută cu precauție. Apariția altor țesuturi sau a artefactelor pe imagine (într-o poziție corectă ele nu se vizualizează) duce la o diagnosticare eronată.

- Imaginea pe radiografie a pneumoniei (opacifierea) se va vedea și peste 6 luni. Adică, dacă peste 1-2-6 luni veți face iarăși radiografie – „pata” se va vedea, și doctorul vă va zice că iarăși copilul face pneumonie!

REȚINEȚI:

1. Pneumoniile se întâlnesc foarte rar, iar pneumoniile pe stânga și mai rar.
2. Diagnosticul de pneumonie pus la radiografie nu este unul întotdeauna veridic.
3. Pneumonia poate apărea ca o complicație abia în a 3-4-a zi de boală.
4. Dacă copilul tușește doar, și nu are febră, înseamnă că nu are pneumonie și nu este necesar de făcut radiografie.
5. Dacă copilul a avut câteva zile febră, apoi 1-2 zile nu a avut și apoi a revenit febra – nu este pneumonie, este reinfecție virală.
6. Dacă copilul a început să tușească, iar peste câteva zile a apărut febra - nu este pneumonie, este reinfecție virală.
7. Pentru bebelușii mai mici, hârcâitul din năsuc (care poate să se audă și în piept) și tusea rară - nu este pneumonie. Cauza mai frecventă este fie reflux gastro-esofagian, fie excesul de salivă și mucușori.
8. Pentru cei mai mari, hârcâitul în piept, cu sau fără febră - nu este pneumonie. Este de la exces de muci și salivă sau de la sputa acumulată în bronhii.
9. Pneumonia la copiii nou-născuți în primele 14 zile de viață poate să decurgă fără febră și tuse, inițial cu analize bune, care mai apoi se vor înrăutăți precum și copilul va prezenta o insuficiență respiratorie (efort la respirație și geamăt respirator) care va progresa rapid.

Foto simbol: vipmagazin.md