Experiența de naștere în Cipru: Diverse companii și pediatrul ne făceau cadouri produse pentru copil

Continuăm seria de articole despre experiența de naștere peste hotare, iar de această dată vă povestim despre Sanda Tacot, o moldoveancă ce a născut în Cipru. Vedeți mai jos povestea ei și prin ce a trecut.

O experiență frumoasă și plină de emoții. Cel mai frumos e să fii mămică, să-ți vezi copilașul sănătos. În Cipru am plecat la viitorul soț, care deja era stabilit de câțiva ani buni acolo, și am decis că în așa țară e păcat să nu naști un copilaș. O țară unde medicina e cu totul la alt nivel. A fost o decizie comună pe care nu am regretat-o niciodată, căci am avut o sarcină ușoară și condiții pentru a naște 10 copii, ci nu doar unul.

Am avut norocul să întâlnesc oameni buni care m-au îndrumat spre un doctor cu experiență în domeniu și mi-a monitorizat sarcina chiar din primele luni până la naștere, și desigur după naștere orice control a fost necesar. Am ales să nasc la o clinică privată de acolo. Venind cu fetița în Moldova toți mă întrebau cum, unde, cât te-a costat nașterea. Dându-le un răspuns, am primit înapoi altele: „Da ce e așa scump copilul ăsta al vostru? Ce ai plecat tocmai acolo să naști când puteai s-o faci mai ieftin aici?”. Am decis să nu mai discut tema aceasta că mă simțeam de parcă am făcut o crimă. Deci, am ales o clinică privată, deoarece nu am avut posibilitatea la momentul cela să-mi fac câteva acte care mi-ar fi permis să mă duc la oricare spital de stat. Am făcut aceleași investigații practic care se fac și la noi, nu am avut nevoie de ceva special.

După cum v-am și zis, am avut o sarcină ușoară. Medicii au fost foarte buni, la fiecare control cred că stăteam câte o oră, până când nu ți se explică totul nu te lasă să pleci, orice întrebare o discutam, în caz de ceva puteam să vin oricând sau să sun, erau mereu receptivi. Mi se dădeau sfaturi ce să mănânc, ce pot să fac. Una din restricții a fost să nu stau în soare, căci după cum știți acolo e foarte cald. Am mâncat orice, iar toată sarcina eram înnebunită după mere.

Sarcina mi-a fost un dar de la Dumnezeu, deoarece foarte mult ne-am dorit un copil și anume fetiță. Soțul visa zi și noapte că va fi fetiță. Eram în perioada aceea parcă mai plină de viață, mai energică decât oricând. Medicii de acolo au o atitudine grijulie în primul rând și sunt foarte înțelegători. Întotdeauna erau cu ochii pe mine. Au fost cred că și marcați căci eram cetățean străin și plus cred că mult contează și pentru ei atitudinea frumoasă și prietenoasă, în sine ciprioții sunt foarte prietenoși.

Ziua de 16 septembrie 2013 nu se va uita niciodată în familia noastră, e ziua când ne-am îmbrățișat fetița - Sofia, nume ce i l-am dat încă din burtică. O zi de luni cu emoții, noaptea de înainte nu dormisem, așteptam, deoarece la ora 11 trebuia să intru în sala de naștere. Am avut o operație cezariană, fiindcă fetița era de 2 ori cu cordonul ombilical în jurul gâtului, iar medicul nu și-a dorit complicații.

Am ales data împreună cu soțul. Am avut asistente foarte bune, pediatrul ce a asistat la naștere, anesteziolog mi-a fost o doamnă din România care vorbea cu mine și mă ținea de mână, controla orice se întâmpla. Am fost calmă de la început până la sfârșitul operației, soțul fiindu-mi alături în tot acest timp. Ziua asta m-a marcat numai pozitiv și în general nașterea acolo. Dacă ar fi să mai fac un copil aș alege aceeași țară. A fost frumos să nasc în condiții prietenoase, cu specialiști buni.

Cheltuielile noastre sau ceea ce am achitat pe naștere reprezintă o sumă bunicică, dar în schimb nu a fost nevoie mai mult de nimic suplimentar, cum ar fi cadouri pentru medic sau pentru ceilalți. Achiți la casă când vii, ai acte unde scrie negru pe alb că în aceasta sumă intră totul - nașterea și desigur cele 3 zile cât am stat acolo, salonul unde am stat, mâncarea de 3 ori pe zi. Apropo, o mâncare foarte gustoasă, preparată la grătar, pe aburi. Puteai în orice moment al zilei să zici să-ți aducă un ceai sau ce altceva doreai. Ce m-a mirat foarte mult a fost ceea că în fiecare zi de câteva ori veneau diferite companii cu produse pentru copii și făceau cadouri orice era necesar:  creme, scutece, biberoane, plăpumi, gel, șampon etc. Cheltuieli suplimentare nu am avut.

Am avut mare ajutor din partea asistentelor de acolo, care mi-au arătat cum s-o țin la sân, cum să-i fac baie, cum să mă comport în anumite situații, de exemplu dacă vomită. Niște lecții foarte utile. După ce venisem acasă, mergeam cu fetița noastră în fiecare săptămână la control la pediatrul care ne-a asistat la naștere. I-a luat analize de sânge, îi măsura greutatea, înălțimea, ne dădea sfaturi. Și de fiecare dată ne făcea cadouri produse pentru îngrijirea copilului. La fiecare mămică i se făceau cadouri.

Am făcut o mulțime de acte pentru a primi indemnizație de la statul cipriot, dar cu părere de rău nu ne-a reușit, căci sunt o mulțime de operațiuni în acest stat pentru a obține un document, chiar și același certificat de naștere. Însă copilul are certificat de naștere cipriot și viză de reședință pentru toată viața acolo.

Cu toate că nu mai locuim în Cipru, ne mai întoarcem în fiecare an pentru a ne revedea cu prietenii și nașii de botez ai fetiței noastre, care sunt ciprioți, și pe care îi iubim foarte mult, și le suntem recunoscători pentru tot. Sper in viitor să ne întoarcem în aceasta țară minunată. Suntem din nou departe de tărișoara noastră Moldova, dar unde ne întoarcem cu plăcere și acolo la părinți, la frați.

Foto: arhiva personală