Istoria femeii care a suferit în deflagrația de la Jumbo, și fiind mamă de tripleți a devenit bucătar-șef în Franța

Istoria femeii care a suferit în deflagrația de la Jumbo, și fiind mamă de tripleți a devenit bucătar-șef în Franța

În familia Claudiei Buzduganu cresc tripleții de 10 ani - Luca, Celine și Bianca, și un al patrulea copil – Maximus, care acum are 4 anișori. Familia Buzdugan locuiește în Franța. Claudia ne-a spus că anume pentru a le oferi copiilor o viață mai bună au decis să se mute în Franța.

Claudia este una dintre victimele deflagrației din Centrul comercial Jumbo care a avut loc în 2008. Atunci s-a ales cu o sumedenie de răni inclusiv fiindu-i foarte afectată și fața. Banii ce-i aduna cu viitorul său soț pentru nuntă au fost cheltuiți pentru tratamente. Mai apoi Claudia și Andrei s-au căsătorit și au devenit părinți de tripleți, dar se confruntau cu greutăți financiare, căci bărbatul nu reușea să muncească încercând să-și ajute soția să aibă grijă de 3 bebeluși concomitent.

Mai jos vă propunem să vedeți ce ne-a povestit mămica recent:

Până să înceapă carantina, tripleții erau la școală, iar mama recunoaște că copiii se descurcau singuri la lecții deoarece ea nu-i poate ajuta la disciplinele în franceză. Cu mândrie mămica a povestit că profesorii sunt mulțumiți de reușitele celor 3 copilași și mereu îi lăuda pentru perseverență și disciplină.

Claudia a povestit că s-au decis să emigreze deoarece atunci soțul nu reușea să câștige destul muncind în Moldova și a plecat la muncă peste hotare. Dar timp de 2 ani cât el muncea singur în Franța, iar Claudia era în Moldova cu copiii, a observat că așa nu mai merge, că își dorește să păstreze familia, și respectiv chiar dacă aveau 3 copii mici, a decis să imigreze ca să fie alături de soț. „Mi-am spus „stop!”. Faptul că doar trimitea bani nu era destul. Eu îmi doream să fiu alături de el! Atunci când am decis că plecăm ambii era sigur că luăm copiii cu noi și nici într-un caz, oricât de greu ne-ar fi, nu-i lăsăm cu cineva în Moldova”, a menționat Claudia.

Au ajuns în Franța în vară, copiii au fost înscriși la un centru de dezvoltare pentru a învăța limba franceză. Soțul și-a continuat munca, iar Claudia a încercat să se angajeze oficial. Dar fiindcă nu știa limba nu a reușit să se angajeze undeva. Atunci a decis să facă o perioadă voluntariat anume pentru a învăța limba. Astfel activa ca voluntar la un atelier unde să pregătea gustări și datorită acestei experiențe a învățat destul de repejor și limba.

Totodată Claudia a spus că începuse mai multe activități concomitent când a venit în Franța, tot atunci a descoperit și o școală de patiserie. Dar când pregătea actele pentru a se înscrie la școală a aflat că este însărcinată din nou și ulterior l-a născut pe cel de-al patrulea copil – Maximus. Însă a fost nevoită destul de repede să-l dea la creșă pentru a continua studiile și după ce a făcut școala de patiserie s-a angajat la un restaurant foarte bun, cu stele Michelin (o distincție care scoate în evidență calitatea bucatelor și serviciilor oferite de restaurantul menționat ca fiind la cel mai înalt nivel n.r.). Și la acest restaurant Claudia a descoperit secretele în activitatea de patiser, dar și adevărata gândire a francezilor, cum analizează, care este modul lor de a acționa.

 

Am luat-o de la zero atunci. Ulterior restaurantul la care lucram s-a vândut, dar foștii proprietari m-au recomandat unor cunoscuți de-ai lor care doreau să deschidă un restaurant. Și aici iarăși am început totul de la zero. Inițial lucram ca patiser, dar ulterior șeful a văzut că mă descurc foarte bine la bucătărie și mi-a propus funcția de bucătar-șef. Și în prezent sunt bucătar-șef la acest restaurant. Am avut și membri de familie pe care i-am adus și au lucrat la acest restaurant. Atunci noi i-am învățat pe francezi să mănânce bucate tradiționale moldovenești”, ne povestește zâmbind Claudia.

Din punct de vedere profesional Claudia se declară mulțumită de etapa la care se află, dar când am întrebat-o dacă și-ar dori propria afacere, a zis că deja a făcut un curs de antreprenoriat și își dorește un local al său, însă nu este ușor, este nevoie de curaj și de bani.

Totodată, când am întrebat-o dacă își doresc să revină cu familia în Moldova, Claudia a zis că rădăcinele o trag, și-ar dori să-și realizeze visele pe care le avea aici. Dar admite că va fi imposibil, deoarece copiii s-au adaptat la societatea franceză. „Acum, când vedeam că tot mai mulți pleacă acasă, ne întrebam și noi ce va fi mai departe, stăm aici sau o luăm la goană în Moldova”, a subliniat Claudia.

Mămica a spus că acum lucrează doar soțul. Ca și în Moldova, localurile de agrement și în Franța sunt închise. Nu se știe când se va deschide restaurantul la care lucra. Se spune doar că pe 11 mai se vor deschide școlile, dar încă nu se văd progrese foarte mari. Probabil treptat se vor deschide instituțiile, inițial copiii mai mari vor ieși la lecții. Acum copiii au foarte multe activități. Tripleții sunt în clase diferite, și dacă unul acum are geografie, altul are altă lecție, iar al treilea cu totul alta. Respectiv mereu sunt ocupați, chiar și Maximus de 4 anișori are multe activități.

Cât ține de câștiguri și cheltuieli, Claudia zice că ceea ce câștigă le ajunge pentru chirie, alimentație, cheltuieli legate de studii (școala în sine este gratuită, dar sunt anumite cheltuieli). Însă când vine vorba de a aduna niște bani, zice că nu prea este posibil. „Nu ne putem plânge că trăim greu, ar fi păcat. Dar abia acum putem trăi mai liber, după ce am întors datoriile pe care le aveam încă din Moldova. Nu pot spune că reușim să adunăm ceva bani de o parte, poate doar dacă vom avea o afacere a noastră am reuși. Însă comparativ cu Moldova este mult-mult mai ușor. În Moldova cumpăram totul la număr, nu la kilogram și nici nu era vorba de exemplu să avem mereu fructe în casă. Aici eu știu că mă duc la magazin și îmi permit să cumpăr produse la kilogram, le pot oferi copiilor mâncare sănătoasă. Nu exagerez desigur cu cumpărăturile, căci când îmi amintesc prin ce am trecut în Moldova mă strânge de spate. Cumpărăm echilibrat, nu ne batem joc de munca noastră și ne gândim că altora le e mult mai greu”, a povestit mămica.

Claudia a menționat că perioada aceasta de pandemie desigur că afectează foarte mult și viața familiei sale, mai ales că cheltuielile au rămas aceleași, dar veniturile familiei s-au redus substanțial. Însă merg mai departe și îi este foarte trist pentru concetățenii săi aflați în Moldova care se pomenesc acum că nu au ce pune pe masă copiilor. „Aici, în Franța, noi suntem tratați egal ca francezii. Avem aceeași indemnizație. Plusul statului francez e că nu te lasă baltă. Sunt anumite ajutoare pe care ți le dau, însă aceste ajutoare te impulsionează să acționezi, nu îți permit doar să stai în cârca statului. Spre exemplu eu nu aș fi putut face niciodat școala de patiserie singură căci costa 11 mii de euro, dar statul m-a ajutat”, a povestit moldoveanca.

 

Claudia a mai spus că atunci când au aflat mai mulți moldoveni cum a reușit să facă școala finanțată de statul francez, au abordat-o și ea le-a oferit sfaturi celor ce o contactau. La un moment dat chiar soțul ei, Andrei, a decis să facă ceva nou și și-a schimbat profesia făcând studii, datorită cărora acum câștigă mai bine și este văzut cu alți ochi de francezi. Respectiv mămică se bucură și îi îndeamnă pe toți să nu se mulțumesc cu puținul și să profite de beneficiile oferite de societatea franceză sau oricare alta unde se află acum pentru a avea o viață mai bună.

 

Foto: arhiva personală

Adaugă comentariu