Ce este parentingul koala și ce avantaje are asupra copilului

Deoarece părintele este acolo când este nevoie și îi satisface nevoile emoționale ale celui mic de îndată ce le simte, copilul își dezvoltă un stil de atașament sănătos și își mărește șansele de a menține relații echilibrate cu ceilalți odată ce se maturizează. Koala parenting este un concept destul de nou, deși principiile sale au fost intuite și folosite de zeci de ani. În prezent, experții în domeniu încă aduc argumente pro sau contra acestui mod de creștere a copiilor. Pe scurt, koala parenting încurajează o relație strânsă părinte-copil, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

Astfel, din ziua în care se naște copilul, acest stil de parenting îl încurajează pe părinte să creeze o legătură și un atașament foarte puternic cu bebelușul – de unde și celălalt nume sub care este cunoscut conceptul, și anume „parenting cu atașament”.

Dacă sună familiar, există un motiv. Părintele Koala este, în esență, părintele care crede în parenting-ul cu atașament, un termen care a fost inventat de pediatrul american William Sears în 1930. Parenting-ul cu atașament pledează pentru o serie de practici, precum: luarea în brațe imediat după naștere, alăptarea, purtarea bebelușului în brațe, somnul aproape de copil, reacții imediate la plânsul celui mic.

De ce se numește koala parenting?

Asemănarea cu koala este evidentă: la fel cum puiul de mamifer rămâne lipit de spatele mamei sale până la vârsta de 1 an, copilul rămâne în contact fizic cu părintele său cât mai mult timp și cât mai des posibil.

Prin urmare, acest stil reunește practicile parentale care alimentează legătura celor doi, cum ar fi contactul „piele pe piele”. Un copil crescut astfel se simte adesea mai în siguranță și este mai capabil să fie independent pe măsură ce crește. De fapt, spun susținătorii conceptului, acest lucru ar contribui la crearea unui stil de atașament sigur , ar fi cheia independenței și a stabilirii unor relații sănătoase.

Celebrități precum cântăreața Pink l-au adoptat deja și îi laudă beneficiile: „Susțin 100% parenting-ul prin atașament și am o fetiță foarte fericită și sănătoasă, care poate confirma acest lucru. ”

În ce constă, de fapt, acest stil de parenting?

Pe lângă faptul că îmbrățișează des copilul, ce mai face părintele koala? Leon Hady, specialist în educație, enumeră atitudinile și comportamentele parentale adoptate de părinții koala pentru a construi un atașament profund și a întări legătura cu copilul.

„Optați pentru contactul piele pe piele imediat ce bebelușul iese din pântecele mamei, alăptare cât mai mult posibil, co-sleeping și reacție rapidă atunci când auziți că bebelușul începe să plângă.” Leon Hady, specialist în educație

Aceste practici promovează de fapt apropierea fizică și, prin urmare, legătura emoțională dintre părinte și copilul lor: din moment ce bebelușul este adesea alături de noi, putem reacționa mai rapid atunci când se simte stresat, anxios, îngrijorat, trist, furios, plânge sau suferă; îl putem liniști imediat când este nesigur; și simte ca emoțiile lui sunt validate.

Iată un scenariu din lumea reală: un părinte refuză cererea copilului său de a merge în parc, iar cel mic izbucnește în lacrimi. Un părinte koala începe prin a-l mângâia și a-i recunoaște emoția, spunând: „Știu că ești trist că nu ne putem juca în parc astăzi. Este în regulă să fii trist. Și eu mă simt așa uneori când nu pot petrece timpul cu prietenii mei, dar știi ce mă face să mă simt mai bine? Să fac altceva care îmi place, cum ar fi să citesc o carte. Ți-ar plăcea să citim o carte împreună?” Cu alte cuvinte, ar valida emoțiile copilului lor și ar arăta empatie.

Beneficiile acestui stil parental asupra dezvoltării copilului

Deoarece părintele este acolo când este nevoie de el și îi satisface nevoile emoționale ale celui mic de îndată ce le simte, copilul își dezvoltă un stil de atașament sănătos și își mărește șansele de a menține relații echilibrate cu ceilalți odată ce se maturizează și este mai puțin probabil să fie dependent emoțional.

Când părintele admite că toate emoțiile copilului sunt legitime, cel mic învață să le accepte, să le exprime și să le gestioneze – fie că sunt plăcute sau neplăcute. De asemenea, se simte iubit și acceptat necondiționat, deoarece părinții îi validează emoțiile chiar și atunci când sunt „negative.”

Contactul timpuriu „piele pe piele” promovează comportamentele de afecțiune, legătura puternică și atașamentul. Această practică îi permite bebelușului să simtă mirosul și căldura părintelui, să se simtă în siguranță (deoarece senzațiile sunt aceleași ca atunci când era în pântecele mamei), să-și regleze temperatura corpului.

Parenting-ul koala ajută și la dezvoltarea unei „mentalități de creștere”. O persoană care are o mentalitate de creștere nu se lasă definită de greșelile sale, reușește să-și revină dintr-un eșec, își poate duce la bun sfârșit sarcinile și știe că poate evolua dacă să implică în tot ceea ce face.

Susține copilul… dar în ce măsură?

La fel ca și alte stiluri parentale, parentingul koala trebuie să fie echilibrat. După cum au remarcat psihologii, părintele koala nu trebuie să-și neglijeze propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale copilului său.

Într-adevăr, unii părinți, din teama de a nu fi buni, sunt tentați să uite de ei înșiși în încercarea de a satisface absolut toate nevoile micuțului lor. Însă și ei au propriile nevoi, care nu trebuie ignorate. Este unanim acceptat faptul că bunăstarea copilului vine și din bunăstarea părintelui și că atunci când părinții își îndeplinesc propriile nevoi mentale, fizice și socio-emoționale sunt mai capabili să satisfacă și nevoile copilului.