Experiența de creștere a copiilor în Germania: De ce nemţii nu îşi bat copiii

Bătaia nu este ruptă din Rai şi unde dă mama/tata/bunicii nu creşte nimic bun. Doar frustrare, lipsa de încredere în sine şi posibil comportament violent. Andrada Tache, psihologă și mama a două fetițe, care trăiește în Germania, împarte din observațiile sale în ceea ce privește pedepsele aplicate de părinții din această țară.

Astfel, nemţii aleg să dea copiilor o educaţie bazată pe un sistem de consecinţe şi întăriri de comportament şi nu bazat pe pedepse ori pe ameninţări/frică. Cu alte cuvinte, dacă un copil manifestă un comportament nedorit la locul de joacă de exemplu, jocul lui ia o pauză. Apoi părintele discută cu copilul, separat, ce s-a petrecut. Identifică împreună emoţiile trăite şi soluţiile posibile de a rezolva problema. Părintele îi arată copilului consecinţele directe ale acţiunilor lui, adică are ocazia să vadă ce pierde după ce a reacţionat greşit şi să îi pară rău pentru ce a făcut.

Apoi îi oferă mai multe opţiuni de a repara greşeala şi alternative acceptabile de a obţine ce îşi dorea, de fapt. Şi i se oferă încurajări, laude (recompense de tot felul) după ce copilul a îndreptat singur greşeala. Iar dacă nu a reuşit să o îndrepte, suportă consecinţele, cum ar fi opritul jocului.

Important este şi că, întotdeauna, părintele neamţ va vedea dezvoltarea copilului său ca fiind separată de nevoile lui ca părinte. Nu o să auzi de la un neamţ vorbe de şantaj emoţional, gen: „Mă faci de ruşine/de râs”, de umilinţă: „Nu eşti bun de nimic! Mă aduci la disperare!” sau de etichetare: „Habar nu ai să te porţi! De ce loveşti? De ce eşti rău?” sau fraze crunte pe care le auzim atât de des pe plaiurile mioritice. 

Părintele neamţ face foarte clar distincţia între persoana sa şi persoana copilului său şi este foarte conştient că micuţul din faţa lui este un om complet diferit de el, aflat la un stadiu diferit de dezvoltare a creierului şi cu nevoie în consecinţă. Mai mult, în Germania părinţii nu se identifică cu greşelile copilului său şi, astfel, îl pot ajuta fără să îl încarce cu aşteptările lor de părinte.

Sursa: csid.ro; kp.ru